Baner
Baner
Baner
Pentru Comunitate
Vă implicaţi în viaţa comunităţii din care faceţi parte?
 
După 20 de ani...
Mai credeţi în Democraţie?
 
Aurul nostru
Cine vreţi să exploateze aurul din România?
 
Social - Diverse

Felul in care este marcata trecerea spre noul an depinde de caracteristicile culturale ale fiecarei tari. Este momentul in care bogatia spirituala a fiecarui popor se manifesta prin spectacole, parade, costumatii, iar traditiile se bazeaza pe credinte care s-au pastrat de la o generatie la alta.

Ecuador

In ultima zi a anului, in fiecare gospodarie se fabrica o papusa din ziare, haine vechi, rumegus. Ea simbolizeaza El Año Viejo (anul vechi). Pe fata i se pune o masca ce sugereaza un personaj antipatic cunoscut (politician, celebritate, desen animat). La miezul noptii, papusa este umpluta cu petarde, artificii si material combustibil si i se da foc. Arderea este intampinata cu multa bucurie deoarece semnifica distrugerea a tot ceea ce a fost rau in anul precedent.

Anul vechi este reprezentat de un barbat. Deoarece el va disparea, lasa in urma “vaduve”. De aceea, chiar si in marile orase precum Quito, apar pe strada oameni imbracati in negru carora se zice ca este bine sa le dai dulciuri sau alte mici atentii.

Puerto Rico

La miezul noptii, copiii arunca galeti cu apa pe geam pentru a goni spiritele rele din casa.

Vietnam

Revelionul in Vietnam se numeste Giao Thua si reprezinta una dintre cele mai importante traditii in credinta locala. Potrivit acesteia se considera ca in Rai exista 12 divinitati care se ocupa cu tot ceea ce se intampla pe Pamant.

In fiecare an este responsabila cate o divinitate, pe rand, Giao Thua fiind momentul in care o divinitate preda conducerea urmatoarei zeitati.

China

Traditiile sunt similare in China si Vietnam. Anul Nou trebuie sa gaseasca casa curata si decorata deoarece numai in acest fel zeitatea numita Tsao-Chun (zeul care vegheaza asupra treburilor casnice) va fi multumita.

De Anul Nou aceasta se va ridica catre cer pentru a povesti Imparatului de Jad despre ceea ce a facut rau si bun fiecare membru al familiei, acestia il pot imbuna daca pun miere sau zahar pe buzele statuii divinitatii din casa lor.

Japonia

Deoarece japonezii considera ca omul este capabil sa faca 108 pacate de-a lungul vietii, la miezul noptii clopotele bat de 108 ori pentru a alunga tot atatea rele cate pot fi comise.

Dupa ce acestea se opresc, toata lumea incepe sa rada deoarece rasul alunga spiritele rele. Casele sunt impodobite cu crengi de bambus sau pin si decorate cu funii, ferigi si alge marine pentru noroc si viata lunga.

Copiii primesc cadouri mici care contin bani inauntru, numite otoshidamas.

Grecia

O traditie greceasca care s-a raspandit si la alte popoare este tortul de Anul Nou. Ea este legata de sarbatorirea Sfantului Vasile care, potrivit legendei, era Episcop in Cezareea cand Prefectul de Capadocia si-a manifestat intentia de a prada orasul.

Vrand sa previna aceast lucru, Sf. Vasile a adunat de la oameni bijuterii si bani cu gandul de a-i da prefectului. Jefuitorul s-a rusinat si a renuntat la planul sau. Deoarece sfantul nu mai stia cui ii apartine fiecare bijuterie sau moneda, a facut mici placinte in care le-a pus. S-a petrecut insa o minune: fiecare a ales exact bucata in care se gasea bunul sau.

De atunci a ramas traditia conform careia se ascunde in tort un mic obiect, iar persoana care l-a nimerit este considerata norocoasa.

Danemarca

La final de an se spune ca daca te trezesti cu multe obiecte vechi de vesela la usa casei esti norocos si ai multi prieteni. Asta deoarece toti oamenii trebuie sa puna la usa amicilor vase vechi, farfurii, pahare ce simbolizeaza anul care a trecut.

Spania

La miezul noptii se mananca 12 boabe de struguri, una pentru fiecare luna a anului ce soseste. Traditia spune ca fiecare boaba mancata semnifica noroc in luna respectiva.

Intreg articolul la http://bit.ly/1h82abc

 
Social - Diverse

In Ajun de Craciun, romanii care se pregateau sa plece cu colindul au primit o veste buna: de acum inainte, obiceiul lor este si in Patrimoniul UNESCO. Asta inseamna ca de acum inainte “colindatul de parte barbateasca” va fi cunoscut in intreaga lume ca una dintre cele mai importante traditii pastrate si in ziua de azi.

 

Pentru cei care se intreaba cum poate intra colindul, care e un obicei, in patrimoniul UNESCO, unde indeobste se gasesc castele, palate, situri arheologice sau rezervatii, raspunsul e ca exista mai multe tipuri de patrimoniu UNESCO. In acest caz e vorba de patrimoniul imaterial, format din diferite traditii si obiceiuri nescrise sau de mestesuguri traditionale. Incepand din 2008, UNESCO realizeaza si o lista acestora, unde sunt incluse anual doar cele mai importante traditii din intreaga lume, pe baza propunerilor inaintate de statele respective.

 

La ora actuala, Romania figureaza pe aceasta lista cu Calusarii, Doina, ceramica de Horezu si, incepand de luna aceasta, si cu Colindul de ceata barbateasca, practicat atat in tara noastra cat si in Republica Moldova. In functie de regiune i se mai spune si Banda de feciori, Ceata flacailor, Junii satului, Zorit sau Colindatul junilor, deoarece e practic in general de tinerii necasatoriti din sate.

 

Un obicei vechi de 2.000 de ani

Obiceiul a fost mentionat pentru prima data in secolul al XVII-lea, dar folcloristii cred ca el provine tocmai din epoca Imperiului Roman, cand colindatul era un ritual ce marca solstitiul de iarna. Mai tarziu, a fost adaptat la traditia crestina, capatand forma pe care o cunoastem si acum. Dupa ce in perioada comunista s-a incercat “decrestinarea” acestui obicei, in Republica Moldova fiind chiar interzis pana in 1990, in ultimii ani colindatul a inviat. Azi, obiceiul nu mai e specific doar comunitatilor rurale, ci il putem gasi oriunde in Romania, chiar si in metrou, desi deseori traditia e atat de modificata incat nu mai are mare legatura cu colindul stramosesc.

 

Desi patrimoniul imaterial UNESCO e mult mai putin popularizat decat cel material, pentru turism si mestesugarii traditionali includerea pe aceasta lista nu poate fi decat o veste buna. Traditiile recunoscute de UNESCO sunt in general popularizate mult mai bine la nivel global si atrag mult mai mult turistii straini.

 

De curand, 16 romani au intrat si ei in patrimoniul UNESCO, insa pe o alta lista, cea a “tezaurelor umane in viata”. Acest titlu e menit sa-i omagiaze pe cei care, in intreaga lume, pastreaza si duc mai departe traditii din mostenirea culturala imateriala a omenirii. Printre cei 16 se numara si colindatori din Marginimea Sibiului, unde obiceiul e cunoscut drept “ceata junilor”. Citeste mai multe pe stirileprotv.ro.

 

Sursa stire: stirileprotv.ro

 
Social - Diverse

Alaiul sărbătorilor de iarnă, care se întinde pe parcursul a trei săptămâni, începe oficial de mâine, 20 decembrie, cu Sărbătoarea Ignatului. În religia creştin-ortodoxă, în această zi mai este prăznuit şi Sfântul Mucenic Ignatie Teoforu, urmaş al apostolilor, patriarh al Bisericii Antiohiei şi ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. Acesta a suferit multe chinuri pentru că nu s-a lăsat întors de la credinţa în Hristos şi a fost aruncat leilor, care l-au devorat, oasele lui fiind duse în Antiohia şi venerate ca moaşte. În tradiţia populară, ziua de 20 decembrie este cunoscută şi sub numele de “Ignatul porcilor”, când mulţi români, mai ales din mediul rural, conform unei vechi tradiţii, sacrifică porcul pentru masa de Crăciun şi celelalte sărbători care urmează până la Sfântul Ion. Sacrificarea porcului de Crăciun este o dovadă a modului în care o practică păgână a ajuns să se asocieze cu o sărbătoare creştină.

 

Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului aminteşte de Ignatul sau taierea porculuijertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. Într-un moment cum este cel de la cumpăna dintre vechiul an şi cel nou se miza pe funcţia regeneratoare a sacrificiului. Prin acest sacrificiu, echivalent semantic al anului ce se încheie, o nouă viaţă se naşte, aceea a noului an. În credinţa vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstiţiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul Soarelui, oamenii sacrificau porci.

 

 
Nota data de utilizatori: / 1
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Social - Diverse

“Trăind ani de zile printre cărți, m-am convins de faptul că, pe lângă soartă, cărțile au și suflet.

O bibliotecă nu e pur şi simplu un loc de depozitare a câtorva mii de volume, ci şi un lucru viu, cald și familiar. (…)Nu te simţi niciodată singur printre cărţi. Nu există prezenţe mai prietenoase, lucruri mai în stare să-ţi ţină tovărăşie, şi nu un ceas de călătorie, ci o întreagă viaţă. Nu ne pretind în schimb decât să ne facem, la rândul nostru, timp pentru ele.

Există încăperi care, deşi conţin numeroase cărţi, rămân neprimitoare. Intrând în ele, simţi o ostilitate surdă. E limpede că nimeni n~a mai petrecut acolo o oră de reculegere. Cârpa de praf a gospodinei şi-a făcut datoria, periodic, şi atât. Cotoarele colorate şi-au pierdut strălucirea. Cărţile au ochii stinşi.

O bibliotecă frecventată zilnic este cu totul altceva. Fiecare volum pare treaz şi în aşteptare. Sunt, în rafturi, cărţi necitite de mult, dar care nu se plictisesc aşteptând, căci ştiu că o mână expertă le va adăposti într-un târziu, le va răsfoi sau le va muta pe noptieră.

Răbdarea cărţilor e infinit mai mare decît a oamenilor. Ele s-au obişnuit să vadă chiar şi secolele scurgându-se unele după altele. Faţă de longevitatea cărţilor, aceea a broaştei ţestoase sau a Stejarului este derizorie. Din când în când, îşi schimbă proprietarul, dar nu se neliniştesc. Li se pare în firea lucrurilor. Se lasă, fără să protesteze, însemnate de proprietarii succesivi. Probabil că trăiesc, în anumite momente, bucuria de a fi redescoperite şi luate în stăpânire.

(…)O carte, ca şi un om, e vie, dacă anii, suferinţa, stângăcia cititorilor au lăsat urme pe obrazul ei. Ridurile unei cărţi sunt expresia sufletului ei imaterial. Ce uimitoare şi impresionante sunt paginile roase, cărţile cu hârtia uzată! Nu e vorba numai de o proastă conservare, dar şi de o formă nobilă de consum. Cât de fără suflet mi se par cărţile virgine! Relevarea sufletului unei cărţi este totdeauna o pângărire.

(…)A citi înseamnă a descoperi calea de acces la sufletul cărţilor. O cale dificilă şi delicată, care ţi se deschide pe neaşteptate sau ţi se închide când ţi-e lumea mai dragă. Orice cititor cunoaşte gustul acestei experienţe. Nu poţi citi oricând orice carte. Mai mult: n-o înţelegi cu adevărat decât în anumite clipe privilegiate.

Ca şi oamenii, cărţile au enigmele şi vicleniile lor. Crezi că le stăpâneşti, citindu-le, şi, în realitate, ele se joacă cu tine, te ademenesc sau te resping, ţi se dezvăluie sau ţi se refuză, secrete, fermecătoare, cochete. Uneori ai impresia ce ele te citesc pe tine mult mai bine decât le poţi citi tu pe ele. Cărţile sunt psihologi mai profunzi decât oamenii. Şi cum să nu tragem de aici încheierea că şi ele au un suflet?”

Nicolae Manolescu (n. 27 noiembrie 1939), Lectura pe înţelesul tuturor

Sursa http://webcultura.ro/cartile-au-suflet/

 
Nota data de utilizatori: / 3
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Social - Diverse

Legenda

Nascut intr-o regiune din Asia Mica (acum Turcia) in anul 270, intr-o familie bogata si foarte credincioasa, isi pierde parintii tineri si, in ciuda mostenirii sale, alege umilinta si simplitatea. Legenda spune ca Dumnezeu i-a ghidat pasii catre Mira unde a fost facut arhiereu. Recunoscut de catre toti ca fiind un om generos, moare la 6 decembrie 329, dupa o viata simpla in serviciul saracilor.

Personajul

Sfantul Nicolae era revoltat de injustitie si proteja mai ales copiii. Povestile sunt numeroase, dar cea mai celebra este cea a celor trei copii care au venit sa ceara gazduire unui macelar. Acesta ii primeste si profitand de somnul lor, ii taie in bucatele si ii pune in putina cu saraturi. Sapte ani mai tarziu, Sfantul Nicolae trecand pe acolo ii cere macelarului sa ii serveasca din aceasta saramura veche de sapte ani. Terorizat, macelarul o ia la fuga, iar Sfantul Nicolae ii readuce la viata pe copii.

Cum il recunoastem?

Sfantul Nicolae purta haine de episcop, manusi albe, mitra si un toiag aurit, simbol al puterii si al autoritatii. Este intotdeauna acompaniat de prietenul sau, magarul, incarcat de cadouri… pentru copiii cuminti.

Cum se naste o traditie

Sfantul Nicolae este cel care a stat de fapt la baza sarbatoririi lui Mos Craciun.

Episcopul din Mira a inceput sa fie cunoscut in Europa in sec XI dupa ce moastele sale au fost aduse un urma unei cruciade in orasul italian Bari. In sec XII celebrarea sfantului ajunge si in Tarile de Jos si Germania. Santa Claus din traditia anglofona este de fapt o variatie a numelui Sinterklaas, aceasta fiind denumirea prin care belgienii se refereau la Sfantul Nicolae. Sfantul Nicolae este pomenit mai ales pentru generozitatea sa, o generozitate care nu isi doreste multumiri sau recunoastere, el facand cadourile pe furis, cand cei care le primesc dorm.

Acum, sarbatorirea Sfantului Nicolae este mai ales o ocazie pentru copii de a primi cadouri cu trei saptamani inainte de a veni Mos Craciun.

 

Sfantul Nicolae se sarbatoreste in data de 6 decembrie, data mortii sale (asa cum se sarbatoresc majoritatea sfintilor, data mortii fiind de fapt data de cand au viata vesnica alaturi de Dumnezeu).

In ajunul zilei de 6 decembrie, copiii mici isi aseaza pantofii in fata sobei, sau a geamului, inainte de a merge la culcare. In unele regiuni, se pun langa incaltaminte un morcov si zahar pentru magarul sau si un pahar de vin pentru a-l incalzi pe marele sfant. Copiii cuminti primesc jucarii, dulciuri, fructe si cei rai primesc o nuielusa.

Ce le putem spune celor mici despre Sfantul Nicolae

Asa cum de Mos Craciun sarbatorim mai ales familia, de Mos Nicolae putem sarbatori generozitatea, atitudinea darnica avuta fata de cei din jur, fara a dori sa avem vreun castig din asta.

Intreg articolul la http://www.suntmamica.ro/tu-si-familia-ta/vacantele-sarbatori/povestea-sfantului-nicolae-1911

 
Nota data de utilizatori: / 3
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Social - Diverse

Sâmbătă seara, mai multe doamne şi domnişoare din Bistriţa-Năsăud au purtat cu mândrie bucăţi de ştergare, năframe sau păretare. Acestea au primit un touch modern şi au fost aplicate pe pantofi, rochii, sacouri, paltoane sau gentuţe compunând colecţia pret-a-porter denumită generic „Drag de Bistriţa”. În spatele colecţiei care aduce pur şi simplu un omagiu motivelor tradiţionale din Bistriţa-Năsăud se află designer-ul bucureştean Gabriela Atanasiu. Deşi dragostea pentru tradiţional care pare să se potrivească perfect cu rochii sofisticate, paltoane casual sau pantofi cu toc a început să se dezvolte în urmă cu patru ani, „Drag de Bistriţa” este prima colecţie dedicată în exclusivitate motivelor tradiţionale dintr-o anumită regiune a ţării. „Eu cu asta am început acum 4 ani şi ceva.

Căutam un material care să iasă în evidenţă, să fie colorat  şi am găsit nişte basmale vechi prin casă şi atunci am făcut primele fuste care deja au năpădit oraşul anul acesta”, precizează Gabriela Atanasiu. Colecţia „Drag de Bistriţa”, care conţine câteva zeci de piese, începând de la încălţăminte, accesorii şi terminând cu haine, a fost inspirată chiar de o bistriţeancă, Doris Moldovan, care i-a cerut designer-ului o rochie de seară modernă cu motive tradiţionale someşene. Aceasta a fost şi cea care a sprijinit-o pe Gabriela şi a ajutat-o să organizeze prima prezentare a colecţiei, care nu se putea să aibă loc în altă zonă decât în cea care a inspirat-o.  „A fost un fel de patchwork, am îmbinat modelele şi materialele clasice folosite de mine cu carpete şi ştergare de aici din zonă. Am folosit motivele tradiţionale pe spate, pe mânecă, pe piept sau la brâu”, explică designer-ul cum a reuşit să combine tradiţionalul cu modernul. FOTO Cum s-au transformat ştergarele şi năframele din Bistriţa-Năsăud într-o colecţie pret-a-porter Aceasta recunoaşte că folosirea ştergarelor poate li s-a părut celor din Bistriţa-Năsăud niţel forţată: „Cei de aici le văd pe pereţi sau mai ştiu eu pe unde, iar eu le văd pe rochii sau pe încălţăminte”, spune Gabriela. Designer-ul crede că transpunerea motivelor tradiţionale în piesele vestimentare nu face altceva decât să le reamintească celor care le poartă de rădăcini, ajutându-le să  poarte cultura şi tradiţia mereu cu ele. Preţurile sunt şi ele accesibile, având în vedere că vorbim despre piese unicat. Rochiile pornesc de la 250 de lei, iar încălţămintea de la 300 de lei.

Pentru a demonstra că hainele sale nu se adresează unei anumite vârste, unor anumite măsuri sau unui anumit tip de femeie, designer-ul a folosit pentru prima sa prezentare a colecţiei „Drag de Bistriţa” fete şi femei obişnuite din diferite domenii de activitate: de la eleve până la cosmeticiene sau cântăreţe de muzică populară. „Nu am inventat eu moda aceasta, departe de mine gândul acesta, e un curent care se reia odată la 50 de ani. Chiar am o clientă mult mai în vârstă care a venit cu o rochie făcută acum 50 de ani care întâmplător seamănă cu ce fac eu. Cred că această combinaţie s-a transformat deja în trend, de vreun an şi ceva s-a transformat în trend,” a completat Gabriela Atanasiu. Gabriela Atanasiu nu este singurul designer care s-a arătat fascinat de motivele tradiţionale someşene. În anul 2011, creatoarea de artă populară Virginia Linul, alături de mai multe femei din localitatea Salva l-au ajutat pe designer-ul francez Phillipe Guilet să pună la punct colecţia 100%.ro. Francezul îşi dorea ca prin intermediul acestei colecţii să pună în valoare tradiţia şi patrimoniul cultural românesc şi să prezinte şi o altă faţă a României.

Articolul intreg la http://bit.ly/IGZvGm

 
Nota data de utilizatori: / 2
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Social - Diverse

Peste 5.000 de persoane au asistat, duminică, la Cluj-Napoca, la manifestările organizate în Piaţa Avram Iancu cu ocazia Zilei Naţionale, primarul Emil Boc, şeful Consiliului Judeţean, Horea Uioreanu, şi prefectul Gheorghe Vuşcan dansând Hora Unirii alături de participanţi.

Programul manifestărilor prilejuite de împlinirea a 95 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918 a început, la ora 12.00, cu o slujbă Te Deum oficiată în Catedrala Mitropolitană Ortodoxă din Cluj-Napoca, urmată de ceremonia de depunere de coroane şi jerbe de flori la statuia lui Avram Iancu şi de o paradă a tehnicii militare.

În timpul intonării imnului naţional, instalaţia de sonorizare s-a defectat, iar participanţii au început să cânte alături de solista de la Academia de Muzică "Gheorghe Dima".

După depunerile de coroane a avut loc un scurt moment folcloric, la finalul căruia artiştii au invitat publicul la joc ardelenesc, iar printre cei care au acceptat s-au numărat şi primarul Emil Boc, preşedintele Consiliului Judeţean, Horea Uioreanu, dar şi prefectul Gheorghe Vuşcan. După jocul ardelenesc, Boc, Uioreanu şi Vuşcan, alături de miile de participanţi, au dansat Hora Unirii în Piaţa Avram Iancu.

A urmat parada militară, la care au participat aproape 400 de militari şi angajaţi ai MAI, Jandarmeriei, Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, SRI, Poliţiei Judeţene, Poliţiei Locale, cu tehnica specifică, dar şi reprezentanţi ai Academiei Forţelor Terestre din Sibiu, Şcolii de Agenţi de Poliţie din Cluj-Napoca şi Colegiului Militar Liceal din Alba Iulia.

Astfel, în cadrul paradei au putut fi văzute aproximativ 40 de maşini de luptă şi de intervenţie - tancuri, aruncătoare de proiectile, amfibii antieriene, dar şi un elicopter care a survolat zona, publicul aplaudând atât defilarea acestora, cât şi muzica fanfarei militare.

De asemenea, Primăria Cluj-Napoca organizează, de la ora 14.15, o scenetă istorică care are loc pe Bulevardul Eroilor, urmată de un spectacol folcloric în Piaţa Unirii, susţinut de Orchestra "Cununa Transilvană", Sava Negrean Brudaşcu, Aurel Tămaş, Dumitru Fărcaş, Dinu Iancu Sălăjanu, Maria Lobonţ, Ansamblurile "Crăişorul" şi "Tradiţii".

La manifestări au participat primarul municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, preşedintele CJ Cluj, Horea Uuioreanu, prefectul Gheorghe Vuşcan, reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe, Catolice şi ai altor culte, ai partidelor politice şi veterani de război.

Intreg articolul la http://bit.ly/1cgREKP

Sursa foto http://bit.ly/1bafirj

 
Social - Diverse

Bicicleta a devenit în ultima perioadă un mijloc trendy de transport, mai ales în oraș. Încet-încet, însă, începe să se impună și ca un mijloc de călătorie extraurban. Deși nu au la dispoziție trasee special amenajate pentru plimbări cu bicicleta,  zeci de clujeni evadează câte o zi, în weekend cu precădere, din spațiul urban, pe două roți.

O împătimită a ieșirilor de acest tip este jurnalista Elena Nicolae, prezentatoarea emisiunii „De la 5 la 6”, de la Transilvania Live. În fiecare weekend în care vremea i-o permite, ea iese la pedalat în împrejurimile Clujului. Am rugat-o să realizeze pentru cluj.travel un Top 3 al celor mai interesante circuite cu bicicleta în jurul Clujului și iată ce a ieșit:

  1. Cluj – Sic – Bonțida – Răscruci – Cluj

Distanță: 80 de km

Traseu: Bulevardul Muncii – Centura Cluj-Apahida -Jucu Herghelie – Jucu de Sus – Vișea – Sic – Vișea – Bonțida – Răscruci – Jucu – Apahida – Cluj. (E 576 – 109 D)

Oportunități turistice: Castelul Kemeny din Jucu de Sus, Stufărișul de la Sic [detalii], Castelul Bánffy de la Bonțida, Castelul Bánffy de la Răscruci [detalii].

Traseul este lejer, de duminică, dar ar fi bine să vă luați cu voi de-ale gurii, pentru că nu prea aveți unde mânca în zonă (de altfel, ce poate fi mai frumos decât un picnic la Castelul Bánffy de la Bonțida?!). Până la Jucu de Sus drumul se face pe șosea (E 576, centura ce înconjoară municipiul Cluj și localitatea Apahida) la o viteză medie de 25-30 de km/oră.

Din Jucu de Sus se intră pe drum de piatră (109 D), ceva mai dificil. După ieșirea din sat trebuie s-o luați spre Gădălin, la indicator, iar după aproximativ 500 de metri o luați la stânga, spre Vișea, unde se intră din nou pe asfalt. După Vișea (nu traversați satul, ci o luați la stânga) vine și punctul critic al traseului, la trecerea dealului spre Coasta, unde cel mai probabil o să urcați pe lângă bicicletă.

Înainte de Sic (localitate atestată documentar de la 1291, fostă exploatație de sare) ajungeți la Stufăriș, rezervație naturală din 1974, a doua cea mai mare întindere de stufăriș din România după Delta Dunării.

Din păcate nu veți putea duce bicicleta mai departe de primul foișor, pentru că podul care strabate „delta” este destul de îngust și invadat de stuf.

La întoarcere puteți trage o fugă la Tăușeni (din Coasta, în direcția opusă drumului spre Sic), unde fraţii Alexandru şi Liviu Chira, primul artist plastic, celălalt inginer, originari din localitate, au realizat cel mai mare ansamblu monumental de land-art din ţară. În 1996, ansamblul numit „De-semne spre cer pentru ploaie şi curcubeu” a fost distins de Academia Română cu Marele Premiu la secţiunea „Arte plastice”.

Obiectivele turistice sunt principalul câștig al acestui traseu, care la capitolul peisaj nu este foarte spectaculos. Totuși, vă veți bucura ochii cu panorama de pe Dealul Coastei și nu veți uita prea curând momentul în care în fața vi se va desfășura întinderea de stufăriș de la Sic.

  1. Cluj – Gârbău – Aghireș Fabrici – Laguna Albastră – Gârbău – Gilău – Cluj

Distanță: 97 de km

Traseu: Cartier Dâmbu Rotund – Baciu – Suceagu – Mera – Viștea – Gârbău – Aghireș Fabrici – Laguna Albastră – Aghireș Fabrici – Gârbău -Gilău Vest – Luna de Sus – Florești – Cluj. (E 81 până după Mera, 108 C, 103 K, E 60).

Oportunități turistice: Muzeul Bivolului din Mera, Biserica Reformată (1241) din Viștea, Conacul Laszay (1791) din Gârbău, Cariera de piatră și atelierele unde s-au cioplit decorațiuni din marmură pentru Biserica Neagră din Brașov sau  Palatul Parlamentului, Castelul Bocskai (1572, azi ruinat), din Aghireș.

Un traseu monoton și plat până după Mera, în paralel cu mașinile care se îndreaptă spre Zalău pe E 81. Peisajul se înviorează după ce părăsiți drumul european, trecând pe lângă Viștea și prin Gârbău.  Înainte de Aghireș Fabrici, acolo unde drumul o ia spre Băghara, este un cimitir cu pietre vechi de mormânt, acoperite de mușchi. O oază de liniște și umbră numai bună pentru o binemeritată pauză.

Din centrul localității Aghireș Fabrici o luați în dreapta și țineți drumul până ajungeți la Laguna Albastră. Dacă e weekend o să recunoașteți locul după mașinile parcate la drum și, cel mai probabil, după manelele care se aud din boxele duse de săteni la lac. Dacă mergeți într-o zi normală trebuie doar să urmăriți când se schimbă peisajul și vegetația este înlocuită cu niște dune de nisip/pământ. Un alt indiciu este pădurea de salcâmi de lângă (primăvara miroase dumnezeiește în zonă).

Lacul pare aproape ireal – albastru sau verde, depinde de unghiul în care-l privești – în peisajul selenar din jur. În ultima vreme s-a întins foarte tare stufărișul și vegetația, așa că nu se mai poate intra în lac decât prin două locuri, dar merită, pentru că apa se încălzește foarte repede de la soare, fiind numai bună de o scaldă sănătoasă.

La întoarcere schimbați traseul din Gârbău și treceți dealul spre Căpușu Mare – Gilău, pe drumul 103 K, ceea ce înseamnă cam nouă kilometri de efort prelungit, în pantă. O să vă primiți răsplata la coborâre :) .

  1. Cluj – Făget – Cheile Turzii – Petreștii de Jos – Săvădisla – Luna de Sus – Cluj

Distanță: 100 de km

Traseu: Mănăștur (zona Clăbucet) – Făget – Cheile Turzii – Petreștii de Jos –Lita – Săvădisla – Vlaha – Luna de Sus – Florești – Cluj (Traseul E7 marcat cu bandă roșie, 107 L, 107 M, E 60).

 
Nota data de utilizatori: / 5
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Social - Diverse

Gest emoționant în încercarea de recuperare a istoriei locurilor de lângă noi. Nepotul contelui Bánffy a fost impresionat de strădania elevilor de la Școala din Bonțida care, îndemnați de profesoara lor de istorie, Lavinia Buda, au recreat atmosfera de la Versailles-ul Transilvaniei, prin ochii bunicilor lor și ai bătrânilor satului. Articolul publicat pe această temă de Transilvania Reporter a avut ecou în rândul familiei contelui, astfel că nepotul contelui a vizitat luna trecută castelul din Bonțida.

„În urma publicării articolului, am avut surpriza să fim contactaţi la Şcoala Gimnazială Bonţida de un prieten al nepotului contelui Bánffy Miklós, Thomas Barcsay, care întâmplător se afla la Cluj-Napoca în această perioadă. Astfel am aflat că acesta s-a arătat plăcut surprins de iniţiativa noastră şi de strădania elevilor noştri”, povesteaște profesoara de istorie Lavinia Buda, de la care a pornit această aventură, care s-a dovedit extrem de interesantă și cu un final cu totul neașteptat atât pentru ea cât și pentru elevii săi. „Este viaţa lui şi viaţa părinţilor şi a bunicilor care au fost la castel. Mai cu seamă bunica, care a crescut acolo şi a trăit acolo la Bonţida”. „Foarte bine aţi arătat (se referă la articol – n.r.) şi copiii au arătat şi cei care au povestit au arătat ce s-a întâmplat şi cum a fost. Atenţia pe care o manifesta familia Bánffy pentru oameni era în mijlocul povestirilor. E un fapt îmbucurător că copiii au adunat povestiri de la bătrâni, totuşi contrare povestirilor comuniştilor”, i-a spus profesoarei prietenul nepotului contelui Banffy.

Interviu cu personaj surpriză

În urma discuției, Lavinia Buda a stabilit o întâlnire cu Thomas Barcsay, nepotul contelui Bánffy Miklós. „Ne-am văzut în 7 noiembrie în incinta Hotelului Transilvania din Cluj-Napoca și m-am bucurat foarte mult că a fost de acord să ne acorde şi un interviu. Ba chiar a răspuns pozitiv invitaţiei noastre de a revedea Bonţida şi Răscruci. Așa că în data de 18 noiembrie Thomas Barcsay a vizitat Castelul Bánffy din Răscruci, Fundatia Kallós Zoltán şi Muzeul Etnografic «Kallós Zoltán», ocazie cu care a rememorat amintiri din copilăria petrecută la Bonţida şi din poveştile de familie care îl leagă de aceste locuri”, spune Lavinia Buda.

Nepotul contelui a copilărit la Bonțida

„Dl Barcsay şi-a amintit că a copilărit până la 4-5 ani la Bonţida când familia dânsului a fost nevoită să părăsească Transilvania din cauza naţionalizărilor făcute de tânărul regim comunism, care îşi dorea să şteargă orice urmă a «exploatărilor moşiereşti». Mi-a spus că îşi aminteşte cu mare plăcere de bunica şi bunicul său din Bonţida precum şi de pasiunile lor. Despre bunica Bánffy Katinka, care a avut un singur fiu, pe tatăl d-lui Barcsay, am aflat că era extrem de pasionată de fotografie, o noutate pentru vremurile acelea, şi că avea un atelier pentru developat fotografii în Castelul din Bonţida. Marea majoritate a fotografiilor ce se cunosc astăzi despre Castel şi parcul castelui au fost realizate de ea. Ba mai mult, domnul Barcsay a avut amabilitatea să ne prezinte aceste fotografii, multe dintre ele nefiind cunoscute publicului larg deoarece se află în arhiva personală a familiei Barcsay”, povestește profesoara de istorie, despre discuția cu moștenitorul familiei de conți. „Unele nu au fost văzute şi publicate niciodată de când sunt în posesia mea. Asta a fost capela care nu a fost niciodată arătată fiindcă ei erau protestanţi dar bunica mea era catolică şi mama ei tot catolică a fost. Străbunica din partea familiei Esterházy toţi erau catolici. Bărbaţii erau protestanţi, reformaţi”, i-a mărturisit Thomas Barcsay clujencei. Se pare că totuși o parte din fotografiile din arhiva familiei au fost prezentate în cadrul unui film documentar în care nepotul contelui a vorbit tocmai despre Bánffy Miklós.

Bánffy Miklós, un literat pasionat

Profesoara de istorie spune că proiectul început alături de copii i-a deschis și mai mult apetitul pentru istoria familiei nobiliare de la Bonțida. „Am fost curioasă să aflu câte ceva şi despre cărţile scrise de Bánffy Miklós și am descoperit că a scris «Trilogia Transilvană», în trei volume, redactată între anii 1930-1940 în care a dedicat ample spaţii şi Castelului din Bonţida, dar şi volumul de memorii din perioada de activitate politică intitulat «După douăzeci şi cinci de ani» redactat în 1945, care urmează să fie editate şi în limba română pentru prima dată. Domnul Barcsay ne-a mărturisit că de publicarea lor se ocupă sora dumnealui şi că a venit momentul ca ele să devină cunoscute şi publicului român. Bánffy Miklós a scris piese de teatru şi a regizat punerea în scenă a unor piese celebre în epocă, a mai scris nuvele şi a fost un grafician talentat, pasiuni pe care le-a transmis şi nepotului său. Domnul Barcsay şi-a amintit că în una din vizitele sale la Bonţida a donat cafenelei din incinta castelui un desen realizat la 15 ani”, povestește Lavinia Buda.

Aceasta adaugă că, de altfel, pasiunea pentru artă a contelui Bánffy Miklós era binecunoscută și s-a manifestat şi prin intermediul activităţii desfăşurate în Cercul literar de la Brâncoveneşti, iniţiat de Károly Kós şi baronul János Kemény. De asemenea, contele, în calitate de redactor-şef al revistei clujene Erdélyi Helikon şi preşedinte al Erdélyi Szépmíves Céh a publicat o serie de articole şi cronici literare.

Intregul articol la http://bit.ly/1hcTd01

Sursa foto http://bit.ly/1bOaAwN

 
Social - Diverse

Fratucosta Regie Autonomă de Transport Urban Călători Cluj-Napoca, transformată săptămâna trecută în societate pe acțiuni sub denumirea de Compania de Transport Public (CTP) Cluj-Napoca se pregăteşte să preia tansportul în comun de persoane din Zona Metropolitană Cluj (ZMC). În cursul zilei de azi, marţi, au avut loc o serie de discuţii între primarul comunei Floreşti, (cea mai mare unitate administativ teritorială din ZMC după municipiul Cluj Napoca) şi directorul CTP, Liviu Neag. Discuţiile au cuprins o serie de factori tehnici referitori la preluarea transportului de persoane, problem legate de trase şi aspecte comerciale. “Nu ne dorim ca pur şi simplu să preluăm traseele din Zona Mteropolitană de dragul schimbării. Vrem să îmunătăţim semnificativ condiţiile de transport şi aici mă refer la cost, frecvenţă, mijloace tehnice, partea comercială de bilete, la tot. Discuţiile sunt momentan în derulare. Vom avea şi o Adunare Generală a Acţionarilor  şi alte discuţii cu primarii celorlalte comune din Zona Metropolitană. Deocamdată vă pot spune că pe partea tehnică vom circula cu autobuze articulate, precum cele care circulă în Cluj Napoca. Bineînţeles, şi în funcţie de flux, iar Floreştiul are un flux extrem de ridicat. Sâmbătă şi duminică probabil vom avea autobuze mai mici. La fel pe unele trasee sau în anumite intervale de timp. Se va circula după un orar fix şi lucrăm pentru a definitiva o frecvenţă mai bună decât cea existentă în prezent. Legat de bilete, acestea se vor achiziţiona de la case de bilet şi se vor valida în mijloacele de transport. Oricum, din 2014 pe Cluj Napoca va fi introdus sitemul de ticketing automat, iar din 2015 şi în Zona Metropolitană. Legat de abonamente, marea noutate va fi o combinată în care câştig  să aibă cetăţeanul. Adică la un abonament de Zonă Metropolitană să oferim şi acces în Cluj Napoca: un abonament pe o linie în Cluj Napoca. În ceea ce priveşte preţul la bilet, acesta va fi  ceva mai mic decât cel de acum”, a declarat Liviu Neag, directorul Companiei de Transport Public (CTP) Cluj-Napoca.

În ceea ce priveşte modificările de traseu, acestea au fost explicate de primarul comunei Floreşti, Horia Şulea.  „Traseul actual de Cetatea Fetei cu rulare pe Avram Iancu/Sens Giratoriu/Eroilor/ANL intenţionăm să îl schimbăm pe relaţia Avram Iancu/Cetăţii I, I, III/Eroilor/ANL. Astfel am cuprinde o zonă mult mai vastă de blocuri decât cea din prezent. În ceea ce îi priveşte pe locuitorii din Zona Profi, aceştia nu vor fi uitaţi, staţia de pe Eroilor urmând să fie adusă cât mai aproape de ei. Reducerea de preţ va fi un plus, iar marele avantaj va fi abonamentul cu o linie de Cluj Napoca inclusă. Tind să opinez că cea mai bună legătură ar fi cea din staţia Bucium, de unde floreştenii pot accesa troleibuze, autobuze şi tramvaie spre orice punct al municipiului. Oricum, discuţiile sunt la început, săptămâna viitoare urmând să avem o nouă serie de discuţii şi efctiv o deplasare pe tern, pe trase, împreună cu specialişti de la Compania de Transport Public şi primăria Floreşti. Legat de frecvenţă, eu mă lupt ca aceasta să fie una de 15 minute cel puţin în timpul orelor de flux maxim.

De asemenea, revenind la trasee, în primăvara anului viitor, după finalizarea lucrărilor complete de reabilitare şi modernizare a străzilor în zonă, nu excludem un traseu pe Şesul de Sus cu sensul de venit spre Floreşti pe Avram Iancu şi retur pe Dumitru Tăuţan”, a spus primarul comunei Floreşti, Horia Şulea.

Vă reamintim că începând cu data de 1 ianuarie 2014, expiră licenţa de transport a actualilor transportatori de pe traseele din ZMC. Aceste trasee, prin Hotărârea de Consiliu Judeţean 354/2013, care modifică HCJ 328/2012, au fost retrase de la licitaţia de transport public de persoane prin curse regulate în trafic judeţean  pe anii 2014-2019. Cinci transportatori de persoane (GVP, Ovid Trans, Fany, Favorit Trans şi MV Trans) au atacat în contencios administrativ HCJ 354/2013.

 
Mai multe articole ...

Facebook

Baner

Organizatia E.M.M.A.

Baner
Baner