Baner
Baner
Baner
Pentru Comunitate
Vă implicaţi în viaţa comunităţii din care faceţi parte?
 
După 20 de ani...
Mai credeţi în Democraţie?
 
Aurul nostru
Cine vreţi să exploateze aurul din România?
 
Social - Diverse

În afara celebrelor clasamente anuale pe care le realizează autorii și colaboratorii săi, Lonely Planet (LP) face anual și un sondaj în rândul cititorilor, cu privire la cele mai bune destinații de vizitat într-un an, denumit „Lonely Planet Traveller’s Choice”.

Una dintre surprizele ediției din acest an este Republica Moldova, o destinație cvasi-necunoscută în țările care „furnizează” cei mai mulți turiști. Țara de la est de Prut ocupă locul al doilea la categoria „Off the Beaten Track” (pe căi nebătătorite – n.r.), care ia în calcul chiar destinațiile mai puțin frecventate, cele aflate pe „căile nebătătorite”, la care se face referire în titlul categoriei.

„Demonstrând că și cele mai vizitate continente au comorile lor ascunse, trei țări din Europa se clasează între primele 10 de pe lista «căilor nebătătorite»”, comentează Lonely Planet. Pe lângă vicecampioana categoriei, Moldova, din Europa mai figurează Albania, pe locul șase, și Islanda, pe locul 9.

Locul 1 a fost adjudecat de un micuț stat asiatic. „Bhutan a fost câștigătorul clar, obținând 45,2% din voturile vizitatorilor la această categorie, aproape dublu față de a doua clasată, Moldova”, au detaliat autorii studiului. Clasamentul integral îl găsiți aici.

La sondajul „Lonely Planet Traveller’s Choice” ediția 2013 au participat peste 3.000 de respondenți, iar rezultatele au fost anunțate săptămâna aceasta pe blogul oficial LP. Cititorii Lonely Planet au fost rugați să voteze pe Facebook, Twitter, Google+ și pe forumul internet al LP, cu privire la cele mai bune destinații din lume, împărțite pe 16 categorii.

Nu este pentru prima dată când Republica Moldova apare în topurile Lonely Planet. În vara anului trecut, mănăstirea Orheiul Vechi a fost inclusă într-o selecție a celor mai bune locuri din Europa Centrală și de Est unde să fugi de civilizație.

Sursa: http://bit.ly/1ehON4i

 
Nota data de utilizatori: / 2
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Social - Diverse

Dragoste: “Amorul e un castel clădit pe iluzii. Orice vorbă spusă mai cu putere îl cutremură sau îl dărâmă. Tinerii trebuie să urce în tăcere aceste trepte, căci altfel sunt expuși să-și ucidă sufletul și fără el nu există fericire.”

Minciuna: “Minciuna este sâmburele care dă roade în toate pământurile, de aceea poate se cultivă cu atâta plăcere pretutindeni. Roadele ei însă sunt amare și seci.”

Învinuiri: “Nu-ți tulbura liniștea cu învinuiri fără folos pentru greșelile din trecut; ele nu pot fi reparate. În schimb, însă, folosește-te de experiența lor, ca învățătură pentru viitor.”

Înțelepciune: “Cea mai înaltă înțelepciune la care poți ajunge este atunci când ceea ce ai spus, să-mplinești. Cât e de simplu, dar cât e de greu!”

Educație: “A educa este mai greu decât a studia: de aceea sunt puțini educatori în mulțimea de învățați.”

Lectura: “O carte bună înlocuiește o prietenie, o prietenie nu poate înlocui o carte.”

Părinți: “Părinții care nu se interesează de soarta şi educația copiilor, lăsându-i pe mâini străine, sunt întocmai ca acei proprietari care își arendează moșiile oamenilor interesați și speculatori, iar ei duc un trai de lux și trândăvie prin țările străine. La reîntoarcere, vor găsi sufletele ruinate şi o îndreptare atunci va fi cu neputință.”

Bătrânețe: “Amintirile sunt cele mai duioase rânduri pe care le-am subliniat în cartea vieții. Recitindu-le la bătrânețe, ne coborâm cu mintea spre vremile acelea care pe atunci ne entuziasmau, dar care astăzi numai ne mângâie în singurătate.”

Respect: “Un zâmbet sau o vorbă bună spusă unui bătrân este a-i dărui o zi mai mult de viață.”

Viitor: “Dacă un popor n-are o tinerime entuziastă, cultă și cu dor de țară, este pierdut pentru totdeauna. Aceste vlăstare ale tinereții țin pe umerii lor viitorul, precum odinioară Atlas ținea Pământul.”

Sursa: http://webcultura.ro/cum-sa-treci-frumos-prin-viata/

 
Social - Diverse

Dacre Stoker, stră-strănepotul lui Bram Stoker, autorul romanului "Dracula", va face o vizită în România, în cadrul căreia va merge la Hotelul-Castel din Pasul Tihuţa, construit în anii '80, pentru a se documenta pentru realizarea unui ghid de călătorii.

 

 

LIFE-INEDIT

Actorul Al Ruscio, care a jucat în "Naşul III" şi "Seinfeld", a murit la vârsta de 89 de ani 10:30

Brad de peste 20 de metri înălţime, amplasat în Piaţa Mare din municipiul Sibiu 18:28

Interviu INEDIT cu Camilla, ducesa de Cornwall: Prinţul Charles e cea mai dificilă persoană din lume pentru care trebuie să cumperi un cadou 18:25

"Churchgoers, Romania", desemnată fotografia zilei, pe site-ul publicaţiei National Geographic - FOTO 18:05

Mona Lisa, rasă pe cap în scopuri umanitare - FOTO 17:46

Stră-strănepotul autorului romanului "Dracula" va vizita castelul din Pasul Tihuţa

Potrivit unui comunicat transmis, miercuri, de Ana-Maria Muscar, director al Hotelului-Castel Dracula, Dacre Stoker, stră-strănepotul lui Bram Stoker, va veni în România, pentru prima oară, spre sfârşitul lunii.

 

"Datorită popularităţii romanului «Dracula» al lui Bram Stoker, România a devenit o ţintă pentru nenumăraţi turişti care vor să vadă şi să calce pe locurile care au legătură cu legenda faimosului vampir - Contele Dracula. Până astăzi, familia Stoker s-a abţinut să se implice în aceste activităţi. Acest lucru se va schimba acum, când stră-strănepotul Dacre Stoker face echipă cu autorul şi fotograful olandez Hans Corneel de Roos", se arată în comunicat.

 

Potrivit sursei citate, cei doi lucrează la "Dracula, Bram Stoker, ghid de călătorii", care va apărea în curând pe piaţă.

"Ghidul pe care l-au plănuit va conduce către nişte locuri care nu sunt descrise în literatura de până acum despre romanul «Dracula», cum ar fi locurile unde Bram Stoker a crescut şi a trăit, în Dublin sau «Scholomance», misterioasa Şcoală a Diavolilor, unde Contele Vampir şi-a învăţat magia neagră. Autorii noului Ghid de călătorii intenţionează să colaboreze cu site-urile deja existente în România şi care sunt asociate cu legenda lui Dracula", a spus Muscar.

Ea a adăugat că, în perioada 19-29 noiembrie, Dacre Stoker şi Hans de Roos, însoţiţi de producătorul de filme al Travel Channel, Aaron Saagers, vor vizita România pentru a-şi întâlni partenerii de aici.

"Adiţional Ghidului de călătorii, echipa produce o serie tv complementară, care va însoţi călătoria lor. Ei vor explica de ce Bram Stokernu a dorit să facă legătura între Contele Dracula şi personajul istoric, Vlad Ţepeş. Proprietarii şi managementul Hotel-Castel Dracula sunt onoraţi că sunt colaboratorii autorilor în proiectul acestui ghid de călătorii şi că îi vor găzdui la Piatra Fântânele", se mai arată în comunicat.

Potrivit sursei citate, în romanul "Dracula" al lui Bram Stoker, Borgo Pass (Pasul Tihuţa) joacă un rol vital. Prin acest pas, tânărul avocat Jonathan Harker călătoreşte într-o trăsură de la Bistriţa spre direcţia Bucovina, până când este preluat de caleaşca vampirului Conte Dracula.

Hotelul-Castel Dracula a fost construit în anii '80 la iniţiativa lui Alexandru Misiuga, la vremea aceea şef al turismului bistriţean. El a citit romanul "Dracula" al lui Bram Stoker a cărui acţiune se desfăşoară în ţinutul Transilvaniei şi a observat că atât descrierile care privesc oraşele Cluj şi Bistriţa, Pasul Bârgău (denumit în prezent Tihuţa - n.r) din Carpaţi, trecătoare care uneşte Transilvania de Moldova, cât şi descrierile altor locuri, respectă întru totul realitatea.

Misiuga a construit şi o statuie a romancierului Bram Stoker în apropierea castelului. Ea a fost realizată de un student la arte plastice şi a costat 2.000 de lei.

O asociaţie din Londra l-a numit pe Alexandru Misiuga Baron al Casei Dracula şi i-a oferit însemnele ei, un inel cu cap de mort. Misiuga a murit în urmă cu câţiva ani.

Personajul principal al romanului lui Bram Stoker este un vampir, Contele Szekler, poreclit Dracula. Acţiunea romanului se desfăşoară în ţinutul Transilvaniei, despre care autorul afirmă următoarele: "Am citit că toate superstiţiile acestei lumi sunt adunate pe copita Carpaţilor, ca şi cum acolo ar fi centrul unui anume adânc imaginativ".

Sursa http://bit.ly/1cv66wK

 
Social - Diverse

Pentru câteva minute, te invit să aterizăm pe Aeroportul International Ezeiza și să acceptăm invitația la tango a pasionalului Buenos. Ce ne rămâne de făcut este doar să ne lăsăm iubite și conduse de ritmul și farmecul lui și să-l urmăm pentru a-i descoperi secretele.

Buenos Aires este o milonga în aer liber, peste tot unde te va purta îi vei simți respirația în ritmuri de tango.

Pentru început își va dezvălui modul de a gândi și ideile politice prin Plaza de Mayo, centrul politic și administrativ al Argentinei. Vei vedea balconul Casei Rosada, de unde Liderul Spiritual al Argentinei, Evita Peron s-a adresat mulțimii și mormântul lui Jose San Martin din Catedrala Metropolitană. Urechile Buenos-ului se materializează prin Teatrul Colon, unul dintre locurile cu cele mai bune acustici din lume.

Vom ajunge și la punctul culminant, locul în care Buenos își deschide sufletul, El Caminito.

Caminito este o experiență în sine, este adevăratul Buenos, în care artiști de toate felurile ne vor întâmpina cu un zâmbet molipsitor. Aici vom realiza că tangoul nu este un dans, ci o trăire cu care te naști și pe care cu greu o descrii în cuvinte. Pașii noștri pe Caminito în scurt timp vor avea un alt ritm, un ritm al pasiunii, al culorilor și al artei.

Intregul articol la http://revistabulevard.ro/2013/11/buenos-aires-pasiune-si-mister/

 
Nota data de utilizatori: / 1
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Social - Diverse

O ZONĂ PIETONALĂ va face legătura între str 21 Decembrie și Dorobanților

O suprafaţa pietonală de 3.283 mp și spații verzi pe 475 mp vor fi amenajate în vecinătatea Centrului Cultural Transilvania care ar urma să fie consturit în următorii 4 ani, din bani de la buget și din alte surse. Zona pietonală va face legătura între Str. 21 Decembrie și Calea Dorobanților.

Primăria a anunțat că indicatorii tehnico – economici la obiectivul de investiţii Ansamblul “Centrul Cultural Transilvania” vor fi supuși dezbaterii în ședința viitoare a Consiliului local, programată pentru 14 noiembrie.

Conform studiului de fezabilitate realizat de proiectantul S.C. VAAL ARHITECTURA S.R.L. rezultă o valoare estimată a ansamblului de 288.000,9 mii lei (fără T.V.A.), adică aproximativ 64 de milioane de euro, din care valoarea estimată pentru construcţie şi montaj este de 202.872,1 mii lei (fără T.V.A.)

Suprafaţa desfăşurată a proiectului este de 46.000 mp, din care Suprafaţa de carosabil este de 1.740 mp, Suprafaţa pietonală – 3.283 mp, iar Suprafaţa de spaţii verzi de 475 mp.

Amplasamentul acestui proiect major de investiţii este situat in intravilanul Municipiului Cluj- Napoca, in apropierea zonei centrale, avand adresa postala pe Blv. 21 Decembrie 1989, nr. 106. Terenul are o suprafata de 13.923 mp în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca şi în administrarea Consiliului local Cluj-Napoca.

Noul ansamblu va asigura spaţiile necesare desfăşurării activităţii instituţiei de cultură a Filarmonicii “Transilvania” într-un cadru adecvat pus la dispoziţia Municipiului Cluj- Napoca.

Clădirea Sediului Filarmonicii Transilvania va fi dispusa pe latura de est a terenului mascând astfel calcanul clădirii existente pe lotul nr.106 la bulevardul 21 Decembrie 1989, cu regim de înălţime 3S+P+4Etaje, având înălţimea maximă de 17,6 m. Această clădire se compune din trei corpuri:

- F1 – cu funcţiunea de administraţie şi conducere a Filarmonicii

- F2 – cu funcţiunea de circulaţie verticală în clădire

- F3 – cu funcţiunea de studiouri şi săli de repetiţie pentru instrumentişti

2. Clădirea Sălii de Concerte este formată din corpul C, regimul de înălţime este de 4S + P + 8E amplasată central, fiind piesa principală a întregului ansamblu. Sala mare de concerte cu o capacitate maximă de 1.650 loc. (sunt incluse şi 100 locuri pentru corişti) a fost conformată şi dimensionată după mai multe criterii care ţin în mod special de acustică în funcţie de tipologia şi stilul, maniera muzicală a concertului dorit.

Sub această sală se va găsi sala mică de concerte de maximum 480 de locuri, cu foyerul deschis în Pasajul Muzicii.

Tipologia acesteia se înscrie în conceptul “shoebox” (cutie de pantofi) care a fost utilizat cu succes în întreaga lume în ultima sută de ani, dar mai ales în ultimele trei decenii. Filarmonica Transilvania are un efectiv compus din 100 de membri – cor cu 70 de artişti lirici, o orchestră (100 de instrumentişti) şi un cvartet.

În consecinţă, repertoriul abordat este cât se poate de variat, acoperind o arie stilistică de la muzica barocă, până la cea contemporană.

Astfel, acustica exclusiv naturală a sălii trebuie să fie adaptabilă de la sonoritatea unui singur interpret până la cea a unei formaţii compuse din 200 de muzicieni. Aceasta se poate realiza din elemente mobile situate în jurul scenei, pentru ca timpul de reverberaţie la o frecvenţă medie de 250-2000 Hzsa fie între T30=1,4 şi 2,2 secunde, în funcţie de stilul muzical interpretat.

Intregul articol la http://www.buzznews.ro/2013/11/10/o-zona-pietonala-va-face-legatura-intre-str-21-decembrie-si-dorobantilor-detalii-proiect/

 
Social - Diverse

O colecţie de fotografii inedite cu fostul preşedinte american John F. Kennedy a fost prezentată pentru prima dată în Statele Unite, la aproape 50 de ani de la asasinarea acestuia.

Fotografiile au fost realizate de Jacques Lowe, fotograful personal al fostului preşedinte american, şi prezintă diverse momente din viaţa şi cariera liderului democrat de pe vremea când acesta era senator, în 1958, apoi preşedinte şi până la moartea sa în 1963, informează dailymail.co.uk.

Printre momentele importante surprinse pe peliculă fotografică se numără prima întâlnire a lui JFK cu liderii armatei americane, după alegerea sa în funcţia de preşedinte în 1961, dar şi o întâlnire informală a sa cu jurnaliştii american, în Biroul Oval de la Casa Albă.

Alte câteva imagini candide prezintă o vizită a premierului britanic Harold Mcmillan la Casa Albă, o vizită în urma căreia cei doi lideri politici au devenit prieteni foarte buni.

Colecţia include şi fotografii din campania electorală a lui J.F. Kennedy, liderul democrat fiind imortalizat pe peliculă în timpul unui grătar cu susţinătorii săi din Omaha şi, apoi, în timp ce participa la un marş pentru drepturi civile organizat la Los Angeles.

 

Fotografiile apar într-o nouă carte, “My Kennedy Years”, care include peste 250 de imagini din viaţa şi cariera lui JFK.

Jacques Lowe a fost angajat de JFK, după ce a reuşit să impresioneze familia Kennedy cu fotografiile pe care le-a făcut fratelui acestuia, Bobby, la sfârşitul anilor ’50.

Lowe a murit în 2001, la vârsta de 71 de ani, lăsând moştenire acea arhivă de fotografii fiicei sale, Thomasina.

Din păcate, câteva mii dintre negative au fost distruse la doar câteva luni după moartea fotografului, în timpul atacurilor teroriste de pe 11 septembrie de la New York.

Cartea “My Kennedy Years” a fost publicată de editura Thames and Hudson şi a fost lansată în onoarea operei lui Jacques Lowe şi pentru a comemora 50 de ani de la asasinarea lui John F. Kennedy.

Intregul articol la http://cronicaromana.ro/2013/11/05/fotografii-inedite-cu-john-f-kennedy-la-50-de-ani-de-la-asasinarea-sa/?ref=head

 
Nota data de utilizatori: / 1
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Social - Diverse

“Din când în când și actorii vechi ar trebui să mai meargă la școala, să aibă curajul să o ia de la început.”

“Eu cred că sunt numai actriță de teatru. După cum românii, în general, sunt foarte buni actori de teatru. Avem acel ceva în plus care trece rampa, dar care în film devine teatral. În film nu trebuie să faci nimic, ci totul să fie în spatele ochilor. Toți marii actori români, ca de pilda George Constantin, au fost actori foarte buni de teatru. Pot sta alături de marii actori ai lumii. Nu avem șansa să ne știe lumea, fiindcă suntem români și vorbim românește, dar avem câțiva dintre cei mai mari actori.”

“Odată cu succesul, vine și manierismul, începi sa te autocopiezi. Te cantonezi, te oprești acolo. Când vine succesul, apare impresia că este bine ce faci, că este foarte special și este al tău, nimeni nu poate face ca tine. Sigur că nimeni nu mai poate face ca tine, dar dacă tu de zece ani faci același lucru, calci în exact același loc și te știe lumea pe dinafară, de ce să mai vină să te vadă? Căci doar știu cum și ce faci. Există o lene, o comoditate care se așază.”

“Este o meserie grea, care te uzează. Culmea este că a fi “star”, a fi arătat cu degetul este și mai rău. Este o stare care te descumpănește, te uluiește. Oricine poate să bage degetul în ficatul tău, în inima ta, în viața ta. Eu nu întreb pe nimeni “cum?”, “ce?”, “când?”, “cu cine?”. Dar pe mine mă întreabă toată lumea și are dreptul să știe. Ceea ce este groaznic, groaznic. Și arătatul cu degetul pe stradă: “Uite-o pe aia!”. Eu nu spun “uite-o pe aia”, dar ei au dreptul să facă asta. În plus, de la Revoluție încoace, ziarele au dreptul să scrie orice tâmpenie. Orice! Și nu ai cum să ripostezi. Să te apuci să faci procese? Că nu-i adevarat? Nici nu ai bani să faci procesul. (…)De la Revoluție nu am mai acceptat să dau niciun interviu. Nu am vorbit cu nimeni despre nimic.”

“Pe toți studenții mei, când veneau să mă întrebe dacă au talent, îi sfătuiam să nu facă meseria asta, fiindcă este foarte grea și, dacă o fac, va fi foarte dificil pentru ei. Pe un singur copil l-am convins și e medic acum în Germania – o fetiță care îmi mulțumește și acum. De altfel, toți cei care au făcut actoria, care au terminat Teatrul sunt acum disperați, n-au unde juca și ce juca.”

“Tinerii de azi sunt mult mai grăbiți să ajungă, să parvină. Nu au timp să învețe ca să joace bine, consideră că știu totul, nu au convingerea că de la talent (criteriu de selecționare pentru a deveni student) au de străbătut un drum lung de muncă ambițioasă și disciplinată până la a deveni actori talentați…. Sunt prea materialiști! (…)Azi, dacă îi dai unui student o figurație sau un rol mic într-un spectacol, se crede prea mare vedetă ca să-l interpreteze. Vor toți să devină capete de afiș. Încă din școală… Sunt prea siguri de ei și din această prea mare nerăbdare şi prea mare siguranță se naște superficialitatea și se ajunge la suficiență. Generația tânără de actori nu prea mai merge la teatru. Noi mergeam în fiecare seară să ne vedem maeștrii. Ei însă, consideră că n-ar avea prea multe de învățat de la predecesorii lor. O altă deosebire fundamentală între generația mea și cea actuală este că pe noi ne interesa în primul rând căutarea adevărului, a firescului, pe când tinerilor de azi li se pare mai interesant să fugă de autentic, să facă ceva extravagant cu orice preț, să stea în limbă, în cot, în ureche…”

 

Intreg articolul la http://webcultura.ro/olga-tudorache-romanii-sunt-foarte-buni-actori-de-teatru/

 
Nota data de utilizatori: / 1
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Social - Diverse

Aţi mai auzit asta probabil, dar simt că trebuie să o spun din nou: e păcat că oamenii nu mai comunică prin scrisori. Mai ales scriitorii, ale căror misive sunt adesea atât de frumos compuse. Am avut scrisori de dragoste, scrisori de despărţire, scrisori trimise chiar de pe câmpurile de bătălie. Dar ce iese când unii scriitori încearcă să se dea drept Moş Crăciun în faţa odoarelor sau când le dau sfaturi de viață? Am strâns laolaltă o serie de scrisori blânde, pline de povețe şi de dragoste, de la unii dintre autorii noștri preferați către copiii lor.

 

De la Alexandru Vlahuţă către fiica sa, Margareta:

Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi, cei răi nu pot fi iubiţi şi-al doilea…al doilea…de! norocul şi celelalte “pere mălăieţe” care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări asupra cărora n-ai nicio stăpânire şi nicio putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă – când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi…Atâţi câţi merită…

A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi daca ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură.

Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora. Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!

Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: “Uitaţi-vă la mine!” Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată. Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi.

 

Te îmbrăţişează cu drag, Al. Vlahuţă

 

De la Constantin Noica către fiul său Rafail

Ce poate fi în lumea voastră, dragul meu, că te-ai gândit să pleci din ea? Şi sunt mulţi – mi se spune – care se despart de ea, chiar dacă nu intră în ordin, ca tine. V-a mâhnit peste masură lumea de azi? Aţi găsit că o puteţi sluji de dincolo de ea?

Nouă, aici, ni se părea că lumea de azi nu mai poate fi boicotată. Este în ea ceva care urcă, şi tot ce urcă e sacru. Popoarele ies acum, rând pe rând, din boicotul istoriei (cum spusese Blaga despre neamul acesta al nostru) sau ele ies din somn şi animalitate. Dobitoacele şi firea se primenesc. Ce e cu putinţă invadează, cu bogăţia lui, lumea lui ce este – şi omul însuşi, care populează lumea cu noi şi stranii făpturi, este pe cale să devină o nouă faptură, cu înzestrări sporite.

Sună, poate, naiv optimist tot ce-ţi spun. Lasă-mă atunci să spun lucrurile pe limba ta, care mi-e dragă şi mie.

În limba ta există o vorbă a trecutului care-mi pare, într-un fel, mai adevarată astăzi decât oricare alta. Este cea a lui Augustin, “iubeşte şi fă ce vrei”. Căci dacă iubeşti cu adevărat – s-a spus – nu mai faci aceea ce vrei, doar ce trebuie. Poate că lumea de azi e uneori smintită pentru că a despărţit pe “fă ce vrei” de “iubeşte”. Ea şi-a luat toate libertăţile şi face tot ce-i place; dar nu iubeşte întotdeauna. Aşa cum artistul modern adesea nu iubeşte cuvântul sau materia în care lucrează şi acestea se destramă în irealitate – în timp ce un Brâncuşi, care-şi iubea materia şi o mângăia, făcea din ea aceea ce trebuie şi este – omul modern trăieşte scandalul libertăţilor şi al inimii, pentru că nu stă sub ordo amoris.

Să-l reînvăţăm dragostea, ai putea spune aşadar; şi cum orice dragoste adevarată este, până la urmă, dragoste cătră Dumnezeu, să-l restituim credinţei. – Dar iată, aici se despart apele.

Vorba lui Augustin este adevărată, dar abia în dezminţirea ei. Astăzi nu mai putem spune: iubeşte şi fă ce vrei. Trebuie să spunem, cum s-a spus în fapt: cunoaşte şi fă ce vrei. De vreo trei veacuri aşa simte omul modern, şi nu-i rămâne decât să-şi ducă vorba până la capăt, aşadar să intre în ordinea cunoaşterii.

Cunoaşterea a pus într- adevăr pe om în intimitate cu lucrurile – într-o altă intimitate decât cea magică, mitică ori religioasă – şi atunci omul modern începe să facă ce-i place. Poate reface substanţele anorganice, aşa cum reface societatea; sau dublează realităţile cu “izotopii” lor şi lucrează asupra acestora ca asupra unei noi lumi. Face tot ce vrea: dacă vrea face şi arme atomice.

Vei spune: le face, în fapt. Daca ar iubi, nu ar face din astea, şi atâtea alte nefăcute; să-i redăm deci comunitatea de dragoste. – Dar omul de azi nu mai poate să nu cunoască. S-a întâmplat cu el ceva hotărâtor; s-a trezit în el o altă nelinişte decât cea a inimii. Augustin spunea: cor irrequietum. Omul modern, însă, e însufleţit de o mens irrequieta. Comunitatea de dragoste i-a devenit prea puţin.

Şi ce a ieşit din asta? A ieşit o lume care nu mai seamană cu cea de până acum a bunului Dumnezeu. Gândeşte-te aşa, concret: dacă bunul Dumnezeu ar spune astăzi unui Noe să-şi pregătească arca fiindcă vine potopul peste răutatea lumii – oare ce ar pune în arcă Noe? Ar pune câte o pereche din fiecare soi de vietăţi? Nu. Ar pune altceva, straniu de tot – câteva sticluţe cu acizi nucleici, şi câteva calculatoare, şi câteva pile electrice sau mai ştiu eu ce. Bunul Dumnezeu ar întreba: ce sunt astea? Şi Noe ar răspunde: ce trebuie păstrat din lumea Ta, Doamne. Şi ar putea să nu se mai urce nici el, Noe, în arcă.

Lumea aceasta ne place ori nu, dar e lumea noastră. Şi ea ne place undeva, căci e o lume a supunerii, a răbdării şi a înfrăţirii, între noi şi cu lucrurile. Dar nu mai e o lume a dragostei. Este una a cunoaşterii.

Ştiu, în lumea dragostei se întâmplau lucruri adânci de tot: omul se înfrăţea cu oamenii, se înfrăţea cu firea, şi putea prelua, în creşterea lui spirituală, până şi materia lipsită de simţire. Citesc câteodată Mineiurile Bisericii Ortodoxe, care-mi plac pentru limba lor românească fără pereche, şi găsesc în Mineiul pe septembrie, la ziua lui Simion Stâlpnicul, rândurile acestea uluitoare: “Cuvioase părinte, de ar avea graiu stâlpul, n-ar înceta a vesti durerile, ostenelile şi suspinurile tale; însă acela nu el te ţinea pe tine, ci mai ales umezindu-l tu, fericite, cu lacrimile tale, ca un pom îl ţineai”.

Ce minune de gând şi de vorbă – pentru o faptă dincolo de orice judecată. Dar se întâmplă ca acum, în lumea cunoaşterii, nu omul singuratic şi nu cu lacrimile sale, ca un pom totuşi ţine stâlpii lucrurilor şi-i preia în creşterea sa.

Este o altă înfrăţire, cu lucrurile şi cu oamenii. S-a sfârşit cu lumea aproapelui; este o lume a departelui nostru, cea în care trăim şi se va trăi. Nu e o întâmplare că eu însumi iţi scriu de departe, dragul meu, şi că-ţi scriu pe departe, nu de-a dreptul, ca şi cum ai fi pentru mine doar unul din Rafailii lumii.

Dar nu te dezaprob şi nu i-aş dezaproba nici pe ceilalţi, chiar dacă ar fi oaste şi biserică, iar nu singurateci. Nu vă dezaprob, chiar dacă m-aş teme că trăiţi într-o lume gata facută – şi care nu mai are ce face.

Pentru că aveţi ce face. Aveţi, tocmai pe linia cunoaşterii. Fiinţa Domnului n-o puteţi cunoaşte şi n-au cunoscut-o nici marii Părinţi. Fiinţa lucrurilor încearcă s-o cunoască ştiinţa. Fiinţa ca fiinţa este de vreo 2500 de ani lotul gândirii filosofice. Fiinţa istorică, la rândul ei, o caută iarăşi alţii (ai citit vreuna din admirabilele cărţi ale lui Mircea Eliade?).

Vouă vă e dată fiinţa omului. E datoria voastră să spuneţi despre om ceva mai adânc şi mai adevărat decât pot spune sărmana psihologie, sau biata antropologie şi biata istorie. Se legaseră nădejdi de ştiinţele acestea, dar nici una din ele n-a putut arunca în om sondele pe care le-a aruncat teologia, cândva.

Veţi consimţi voi să vedeţi în teologie o ştiinţă a omului? Veţi înţelege să faceţi din comunităţile voastre de dragoste comunităţi de cunoaştere? Veţi consimţi să nu spuneţi nu unei lumi care urcă, sau să spuneţi, ca vechii greci, un nu care să fie mai slab decât da?

Eu nu am a-ţi da lecţii. Spre capătul vieţii, văd că nu ştiu mai nimic. Dar când mă uit îndărăt, văd că e ceva sigur până şi într-o viaţă ca a mea: e bucuria. N-am avut dreptate decât atunci când m-am bucurat. Omul e fiinţa care jubilează. Omul a făcut bucuria, şi a văzut că era bună.

Dar nu te poţi bucura cu adevărat dacă nu ai cunoaştere, dacă nu ai deschidere în lumină, dacă oamenii suferă, dacă sunt strâmbătaţi în jurul tău, dacă sunt adevăruri neştiute în jurul tău, dacă nu vibrezi de toată bogăţia lumii tale, dacă nu te desfeţi cu joaca asta extraordinară a umanităţii din veacul nostru cu fluizii electrici şi cu undele – dacă nu ştii tot şi nu iubeşti tot.

Îmi vine atunci în minte că, dincolo de iubire şi cunoaştere, ba cu ele cu tot, există o ordo gaudii. Şi-ţi spun numai: bucură-te şi fă ce vrei!

 

Întreg articolul la: http://hyperliteratura.ro/scrisori-autori-copii/

 
Social - Diverse

Documentarul Wild Forever include un interviu cu prințul Charles al Marii Britanii și promovează mai multe zone din România, între care orașul Cluj-Napoca, Maramureșul, cimitirul de la Săpânța, Bucovina, Munții Făgăraș, Valea Zălanului și satul Saschiz.

 

Prințul Charles vorbește în interviu despre concepția românilor că lucrurile lor sunt vechi și demodate, astfel irelevante: “Aruncă lucrurile vechi, dar mai târziu ajung să le vadă valoarea. De multe ori, este deja prea târziu, fiindcă au dărâmat multe clădiri sau le-au modernizat excesiv. Cererea uriaşă pentru hrană şi lucruri trebuincioase e evidentă. Dar un aspect vital e cum abordezi comunităţile locale. Cum să ajuţi la supravieţuirea micilor proprietari. Această parte a lumii nu este pentru arat. Dacă s-ar ara, s-ar elibera mult carbon, foarte dăunător. Păşunile de aici sunt de-a dreptul unice la nivel european şi mondial. N-am mai văzut ceva asemănător, n-a mai rămas aşa ceva nicăieri. Sunt o bijuterie din coroana României.  Poate oamenii nu văd asta, dar România este o ţară minunată. Aici trăiesc oameni remarcabili, care nu se dau bătuţi. Au trăit experienţe îngrozitoare, care i-au afectat foarte mult: cele două războaie mondiale şi toate celelalte suferinţe trăite de la al Doilea Război Mondial până acum. Aceşti oameni au trecut prin multe, au văzut multe suferinţe, distrugeri, iar vieţile le-au fost distruse. Le suntem datori să găsim o cale pentru un viitor mai bun, care să le păstreze cultura, tradiţiile şi valorile”.

 

 

 

Vorbind despre casa pe care o deține în Valea Zălanului, prințul Charles spune:  ”Vreau să arăt ce se poate face cu aceste case pentru a le face potrivite pentru turişti, înglobând tradiţionalul şi modernul deopotrivă. Sunt lucruri absolut speciale. Avem nevoie şi de biodiversitate, dar şi de diversitate culturală. Pericolul globalizării în masă e dat de faptul că, înainte să-ţi dai seama, îţi pierzi identitatea culturală. Acesta e cel mai mare pericol.”

 

Charlie Ottley, scenaristul şi prezentatorul documentarului, a declarat în contextul lansării acestui al treilea episod: “De data aceasta este vorba foarte mult despre oameni. Cu toţii am văzut imagini uimitoare ale munţilor Carpaţi şi peisaje medievale, dar românii înşişi au avut parte de multă publicitate negativă în presa britanică şi am dorit să arăt lumii ce oameni fantastici sunt”.

Intreg articolul la: http://bit.ly/1bImZ6K

 
Social - Diverse

Abis Studio va lansa la începutul lunii viitoare, pe 1 noiembrie, cel mai nou lungmetraj semnat de regizorul Alexandru Maftei, Domnisoara Christina.

Filmul, o adaptare a nuvelei fantastice scrise de Mircea Eliade, va avea premiera de gală chiar în seara de Halloween.

După ce a fost proiectat în avanpremieră la Festivalul Internațional de Film Transilvania, Domnisoara Christina ajunge în cinematografele din România în această toamnă, fiind una dintre cele mai așteptate producții românești ale sezonului.

Acțiunea filmului se întâmplă în România perioadei interbelice. Tânărul pictor Egor Pașchievici (Tudor Aaron Istodor), sosit la conacul doamnei Moscu (Maia Morgenstern) împreună cu iubita lui Sanda (Ioana Anastasia Anton), observă că întreaga ei familie o venerează pe Domnisoara Christina, mătușa ucisă în împrejurări neclare pe când avea doar 20 de ani, în timpul răscoalelor din 1907.

Egor este atras într-un mod inexplicabil de portretul ei și începe să o viseze. Curând însă granița dintre vis și realitate se estompează iar Domnisoara Christina (Anastasia Dumitrescu), îndrăgostită de Egor, este adusă înapoi la viață prin ritualuri oculte chiar de către familia ei. Când realizează însă că viața Sandei este în pericol Egor decide să lupte cu strigoiul.

Din distribuția filmului Domnisoara Christina fac parte Tudor Aaron Istodor,  Maia Morgenstern, Ioana Anastasia Anton, Anastasia Dumitrescu,  Ioana Sandu, Ovidiu Ghiniță, Ioan Andrei Ionescu, Daria Pușa, Andreea Gheorghe.

De la povestea lui Mircea Eliade, la Domnisoara Christina pe marele ecran

Pentru regizorul filmului, Alexandru Maftei, ecranizarea nuvelei lui Mircea Eliade a constituit o provocare majoră: „Demersul meu s-a îndreptat spre realizarea unui spectacol cinematografic bogat care să nu-i dezamăgească pe iubitorii genului horror și fantasy. Am dorit să fiu cât mai aproape de spiritul nuvelei păstrând misterul, fantasticul și componenta horror în proporțiile originale”.

Intregul articol la http://www.ziarulmetropolis.ro/domnisoara-christina-o-aduce-pe-maia-morgenstern-intr-un-film-cu-strigoi/

 
Mai multe articole ...

Facebook

Baner

Organizatia E.M.M.A.

Baner
Baner