Baner
Baner
Baner
Pentru Comunitate
Vă implicaţi în viaţa comunităţii din care faceţi parte?
 
După 20 de ani...
Mai credeţi în Democraţie?
 
Aurul nostru
Cine vreţi să exploateze aurul din România?
 
Social - Diverse

S-au implinit 216 ani de la primul salt cu paraşuta, efectuat de ANDRE JACQUES GARNERIN, în Parc Monceau din Paris, de la o înălţime de 900 de metri.

Pe 22 octombrie 1797, Andre Jacques Garnerin a efectuat, în Parc Monceau din Paris, primul salt, cu ajutorul unei paraşute din mătase.

Francezul Andre Jacques Garnerin (31 ianuarie 1769 - 18 august 1823) a fost paraşutist şi este cunoscut ca fiind inventatorul paraşutei fără cadru rigid.

Student al profesorului Jacques Charles, el s-a implicat în pilotarea baloanelor cu aer cald şi a lucrat alături de fratele său, Jean-Baptiste-Olivier Garnerin (1766 - 1849), la majoritatea proiectelor sale legate de acest domeniu. În cele din urmă, a fost numit aeronaut oficial al Franţei.

Garnerin a făcut regulat teste şi demonstraţii în Parc Monceau din Paris, din 1797, dar a făcut furori când a anunţat, în 1798, că următorul său zbor va include şi un pasager femeie. Însă a fost nevoit să justifice acest lucru în faţa poliţiei, care era îngrijorată că zborul cu balonul ar putea afecta organele fragile ale trupului feminin şi ar induce pierderea cunoştinţei, nemaivorbind de consecinţele morale de a sta atât de aproape două persoane de sex opus. Poliţia a emis o interdicţie, iar chestiunea a ajuns până la ministerele de Interne şi cel al Poliţiei, care, în cele din urmă, au stabilit că nu era mai scandalos un astfel de zbor decât o cursă cu trăsura.

"Cetăţeana Henri" fusese aleasă în urma unui anunţ în ziar, iar, pe 8 iulie 1798, un număr mare de curioşi s-a strâns în Parc Monceau să asiste la eveniment. Femeia era tânără şi frumoasă şi cei doi au făcut câteva ture de parc în aplauzele celor prezenţi la eveniment.

Garnerin şi-a început experimentele cu paraşute a căror formă se baza pe cea a umbrelelor, primul său salt efectuându-l cu o paraşută din mătase, cu un diametru de aproximativ şapte metri, ataşată la un balon.

În calitate de aeronaut oficial, a vizitat, împreună cu soţia sa, Jeanne Geneviève, Marea Britanie, în 1802, în timpul păcii de la Amiens, cei doi făcând mai multe demonstraţii cu paraşuta.

La reluarea războiului dintre Franţa şi Marea Britanie, el şi soţia sa s-au întors pe continent, unde, pe 3 şi 4 octombrie 1803, Garnerin a zburat pe o distanţă de 395 de kilometri, între Paris şi Clausen (Germania), cu balonul său.

Soţia lui Garnerin s-a numărat printre primele femei care au zburat cu balonul şi a fost prima paraşutistă din lume (salt de la o înălţime de 900 de metri, pe 12 octombrie 1799).

Nepoata lui Garnerin, Elisa Garnerin, a învăţat să zboare cu balonul la 15 ani şi a făcut 39 de salturi profesionale cu paraşuta, între anii 1815 - 1836, în Italia, Spania, Rusia, Germania şi Franţa.

Garnerin a murit într-un accident, fiind lovit de o bârnă în timp ce construia un balon, la Paris, pe 18 august 1823.

Intregul articol la http://bit.ly/16plNrb

Sursa foto: http://bit.ly/1a4k2Rg

 
Social - Diverse

Cu o vechime de aproape 600 de ani și scris de un autor necunoscută într-o limbă rămasă până în prezent nedescifrată, manuscrisul lui Voynich și-a căpătat renumele de “cel mai misterios manuscris al lumii”.

La începutul lunii februarie 2011 experții Universității din Arizona anunțau cu mândrie1 că manuscrisul a fost, în sfârșit, datat: analiza cu Carbon-14 indică faptul că acesta a fost scris între 1404 și 1438. Nu este cea mai veche carte din lume2, dar este mai veche decât Biblia lui Gutenberg, prima carte printată.

Manuscrisul misterelor

“Manuscrisul lui Voynich face Codul lui Da Vinci să pară absolut lipsit de strălucire: rânduri de text așternute pe un pergament vizibil vechi, curgând în jurul unor ilustrații complicate, hărți astronomice și figuri umane scăldându-se în ceea ce reprezintă, probabil, fântâna tinereții. Însă o privire mai atentă arată că nimic nu este ce pare a fi: caractere stranii, unele amintind de caractere latine, altele diferite de orice alte caractere folosite în limbile cunoscute, sunt aranjate în ceea ce pare a fi cuvinte și propoziții, doar că ele nu amintesc de nimic scris – sau citit – de vreo ființă umană. Este un cod sau un cifru? Oamenii continuă să analizeze statistic literele și cuvintele, însă, până în prezent, fără succes.” (The University of Arizona News)

O imagine a Căii Lactee de acum 600 de ani?

Manuscrisul lui Voynich este alcătuit din 240 de pergamente de origine animală și este numit așa după Wilfrid M. Voynich, anticarul care l-a achiziționat în anul 1912. Cele mai multe pagini conțin imagini. Însă imaginile vin să adâncească misterul: plante neindentificate, imagini ale unor femei care se scaldă utilizând un ciudat sistem hidrodinamic, imagini stranii în care unii au identificat imagini văzute printr-un telescop (asemănarea unei astfel de imagini cu fotografiile recente prezantând structura spirală a Căii Lactee este greu de neglijat), alte imagini care se aseamănă cu celule văzute printr-un microscop, un soi de calendar prezentând semne zodiacale… Iată, în continuare, căteva imagini (click pentru mărire).

Intregul articol la:http://bit.ly/19Mo2Q1

 
Social - Diverse

În toamna anului 1853, în comuna Sipotele Sucevei, în familia preotului Iraclie Porumbescu s-a născut Ciprian, cel care avea să încânte lumea prin magia sunetelor pe care le-a conturat. La 3-4 ani, când, de obicei, copiii abia învaţă să vorbească bine, Ciprian s-a îndrăgostit de muzică. Prindea cu uşurinţă tot felul de cântece şi le reproducea cu mare precizie. Magia s-a produs în casa părinţilor săi, la o clacă, atunci când un lăutar al satului zicea cu foc din vioara. Ciprian îl urmărea, sorbindu-i fiecare mişcare. De atunci, nu le-a mai dat pace părinţilor până ce nu i-au cumpărat o violina, care i-a fost nespus de dragă şi nedespărţită, în scurta să viaţă. Dar marea sa şansă a venit când avea vreo 7 anişori. A fost întâlnirea cu muzicologul Carol Miculi, profesor la Conservatorul din Lemberg şi discipol al lui Chopin, care şi-a petrecut câteva veri la Şipotele Sucevei, găzduit fiind chiar de tatăl lui Ciprian, paroh al bisericii de aici. Miculi i-a intuit talentul şi l-a familiarizat cu notele muzicale. Peste câţiva ani, când preotul Iraclie a fost mutat la Stupca, Ciprian a luat primele lecţii de vioară la şcoala din Ilişeşti, iar mai târziu, la gimnaziu, la Suceava, a început să studieze pianul şi orga. Când punea mâna pe vioara, Ciprian era fenomenal. Cum era să stea deoparte la manifestările memorabile de la Putna – organizate de Eminescu şi de Slavici? După ce s-a terminat partea oficială a serbării, pe pajiştea din apropierea mănăstirii, trubadurul Bucovinei, Grigore Vindireu, a încins o horă cu taraful sau. Cu ochii înlăcrimaţi, ascultăndu-şi chemarea inimii şi a sufletului, copilandrul Ciprian s-a repezitla Vindireu, i-a smuls vioara, continuând cântecul, cu patos. Şi ce fericire i s-a citit pe chip atunci când i-a mărturisit părintelui sau: 'Tată, am cântat Daciei întregi!'.

 

Avea 20 de ani când mama i s-a stins, iar dorul de ea l-a însoţit întreagă viaţă. Un an mai târziu, şi-a luat Bacalaureatul cu brio şi s-a înscris la Institutul Teologic de la Cernăuţi, de altfel important centru muzical. Cum vioara nu mai avea secrete pentru el, Ciprian a devenit maestru şi în violoncel şi clavir, în timp ce la Seminar studiile sale dădeau roade, prin compoziţii excepţionale liturgice. În toamna anului 1875 a fost deschisă Universitatea din Cernăuţi, astfel că studenţii români au constituit Societatea 'Arboroasa', după numele vechi al Bucovinei, (al cărui preşedinte a devenit în ultimul an de Seminar). Societatea avea un cor excepţional, dirijat de Ciprian Porumbescu. Pe când era la Cernăuţi, Ciprian a cunoscut-o pe Berta Gorgon, fata pastorului evanghelic din Ilişeşti, de care s-a îndrăgostit. Însă, cum familiile lor erau de confesiuni diferite, nu li s-a permis căsătoria. Că să-i îndepărteze, tatăl Bertei şi-a trimis fiica în străinătate. Iubirea lor neîmplinită i-a însoţit însă necontenit pe amândoi.

 

La puţină vreme, după ce şi-a finalizat studiile teologice, în octombrie 1877, membrii 'Arboroasei' au fost arestaţi, sub acuzaţia de înalta trădare, şi li s-a înscenat un proces. Ciprian a fost arestat în casă de la Stupca. Cânta la vioară când au venit după el. O ploaie rece, mocănească, a căzut peste lume, tot drumul, până la Cernăuţi, iar apă rece l-a udat până la piele. Temniţa rece şi mâncarea proastă i-au agravat tuberculoza, iremediabil. Doar vioara, pe care l-au lăsat să o ia în momentul arestării, i-a mai adus alinare.

 

Mihai Eminescu, unul dintre cei mai înverşunaţi combatanţi în presa vremii, a luptat teribil pentru eliberarea întemniţaţilor. Dar zadarnic. Ciprian a ieşit din temniţă cu moartea în piept. S-a întoars la Universitate, la Cernăuţi, şi apoi, cu mare greutate, a reuşit să meargă la Viena, la studii. De la Viena s-a întors la Braşov, ca profesor de muzică şi dirijor la Biserica Sf. Nicolae, unde a compus 'Crai Nou', şi a reprezentat-o în 1882, cu un succes fulminant despre care vorbeşte într-una dintre scrisorile sale, regăsite în Corespondenţa publicată de Muzeul Bucovinei: 'Ieri seară iarăşi am serbat un triumf cu concertul meu. N-am mai avut şi nu cred că o să mai am o seară atât de fericită că cea de ieri. Sala Redutei – cât e de mare –toată era tixită de oameni (...)'.

 

De la Braşov avea să plece spre Italia, de unde s-a întors în ţară cu puţină vreme înainte de moarte. Deşi tuberculoza îl macină, când a pornit spre Italia a sperat că-i va fi mai bine. 'M-am decis să mă duc la Nervi s-apoi, dacă voi putea şi va fi necesar, mă voi duce şi în alt loc', îi mărturisea surorii sale, Mărioara.

Întregul articol la: http://bit.ly/1gDT4Rq

 
Social - Diverse

Fanii cântăreţei Edith Piaf comemorează, joi, la Paris, împlinirea a 50 de ani de la moartea legendarei artiste franceze, interpreta celebrului cântec "La vie en rose", care şi-a început cariera pe pavajul cartierului parizian Belleville şi a reuşit să ajungă pe culmile industriei muzicale.

Biserica Catolică, care a refuzat în epocă să organizeze funeralii religioase pentru Edith Piaf, supranumită "La Môme", decedată pe 10 octombrie 1963, la vârsta de 47 de ani, va organiza o slujbă religioasă, joi, la ora 15.00 GMT, la biserica Saint-Jean Baptiste, în cartierul Belleville, unde celebra cântăreaţă s-a născut şi a fost apoi abandonată de mama ei, informează AFP.

Ecrane uriaşe şi boxe de mari dimensiuni au fost amplasate în jurul bisericii în care cântăreaţa a fost botezată, pentru a permite unui număr cât mai mare de fani să urmărească o slujbă care marchează debutul a patru zile de comemorări într-un cartier rămas industrial până în zilele noastre.

Cu puţin timp înainte de această slujbă religioasă va avea loc un marş, organizat în linişte, de la cimitirul parizian Père Lachaise, unde a fost înmormântată cântăreaţa, până în cartierul Belleville.

Pe faţada casei de la numărul 72 de pe strada Belleville poate fi citită următoarea inscripţie: "Pe scările acestei case s-a născut, pe 19 decembrie 1915, Edith Piaf, a cărei voce, mai târziu, a uluit lumea".

Edith Giovanna Gassion s-a născut în realitate în maternitatea unui spital aflat în apropiere.

Cotidianul Vaticanului, L'Osservatore Romano, subliniase la scurt timp după moartea cântăreţei faptul că Edith Piaf a trăit "în păcat, în ochii tuturor" şi că artista era "simbolul unei fericiri artificiale".

Eternă naivă şi sentimentală, artista franceză şi-a petrecut întreaga viaţă - scurtă - cântând despre iubire şi trăind pentru iubire, fiind considerată o veritabilă "devoratoare" de bărbaţi şi nu întotdeauna tandră cu femeile.

Întreg articolul la http://bit.ly/1g4RZ7q

 
Social - Diverse

Scriitoarea Alice Munro este laureata premiului Nobel pentru literatură pe 2013. În 2012, premiul Nobel pentru literatură a fost atribuit scriitorului chinez Mo Yan. Cine este Alice Munro?

 

Canadianca Alice Munro este considerată "un maestru al prozei scurte contemporane", precizează Comitetul Nobel. Este pentru prima dată în istoria premiilor Nobel când e recompensat un autor care scrie doar nuvele.

 

"Munro este apreciată pentru arta ei subtilă a nuvelelor, impregnată cu un stil clar şi cu realism psihologic", precizează Academia suedeză. "Povestirile sale se derulează în general în orăşele, în care lupta oamenilor pentru o existenţă decentă duce adeseori la probleme relaţionale şi la conflicte morale, o tematică ancorată în diferenţele dintre generaţii sau în proiectele de viaţă contradictorii", mai arată sursa citată.

 

Americanii James E. Rothman şi Randy W. Schekman şi germanul Thomas C. Südhof au primit luni premiul Nobel pentru medicină pentru "descoperirile lor în domeniul sistemului care reglează traficul intracelular, un sistem major de transport din celulele noastre", se arată într-un comunicat publicat pe site-ul nobelprize.org.

Intregul articol la http://www.rfi.ro/articol-stiri-cultura-44829-premiul-nobel-literatura-2013-alice-munro

 
Social - Diverse

O nouă ediție a Scenei Urbane a luat sfârșit. Cu succes, am zice noi, pentru că așa s-a văzut din afară. Pentru o descriere din spatele evenimentului, am luat-o la întrebări pe Daniela Maier, cea care a organizat în detaliu acest eveniment inedit pentru Cluj-Napoca.

 

În calitate de organizator, cum a fost?

 

A fost atât de interesant și provocator încât la final a părut scurt. Pe de altă parte însă, problemele de care ne-am lovit au fost surprinzătoare. Schimbând locația evenimentelor, schimbăm toate datele de context, de la spațiu în sine până la oamenii cu care intrăm în contact. Toate acestea trebuie să se evidențieze pozitiv în evenimentele pe care le organizăm. Este ceea ce ne dorim cu Scena Urbană. Să punem în valoare spații, intervenind în mod constructiv, regăsind tradiții și sentimente legate de acele locuri. Toate acestea prin artă, râzând, jucându-ne, cântând, scriind, fiecare cum dorește și se simte mai bine.

 

Sunt și riscuri pe care ni le asumam în fiecare an. Spre exemplu, nu vrem să punem acoperiș scenei. Ni se pare că are impact vizual negativ pentru proiectele și spectacolele pe care le propunem. Am avut noroc și pe Cetățuie și acum.

 

 

 

Grădina botanică este un loc important și special pentru oraș, nu un stadion cu decor “cool”. Sunt mândră de publicul nostru, care a înțeles mesajul Scenei Urbane și pot să vă spun că nu a fost necesară curățenia după eveniment, nu s-a rupt nici o plantă, deși am numărat în cele 3 zile din nou, peste 2000 de vizitatori care au avut acces nelimitat și gratuit pe tot parcursul evenimentului.

 

Aș minți să spun că e ușor să coordonezi organizarea unui eveniment de acest fel, fiind în mod real implicat în ceea ce se întâmplă. Suntem o echipă de oameni cu valori similare, implicați în organizare și suntem susținuți de oameni asemeni nouă, care cred în noi. Cum să nu fie asta o plăcere?

 

Care au fost “atracțiile” Scenei din toamna aceasta? Cum a reacționat lumea?

 

Am propus diferite tipuri de evenimente. Noi le-am considerat, pe fiecare în parte, “atracții” ale Scenei, dar cu public țintă diferit. Fiecare și-a găsit susținători și participanți. Demonstrațiile de tai-chi și shotokan au un public restrâns. Nu suntem obișnuiți cu anumite lucruri, dar cred că trebuie să deschidem ochii atunci când vizităm, citim, participăm la evenimente. În Munchen, spre exemplu, un eveniment similar care are doar acest tip de manifestații în grădina botanică, atrage multe mii de oameni. Grădina Botanică din Cluj-Napoca nu poate și nu trebuie să fie gazda unor evenimente de asemenea amploare. Expozițiile OART : Concursul de Arhitectură pentru Spațiul Public, Universitatea de vara 2013, sculpturile-carte ale artistului Denis Tricot, workshop -urile pentru copii (magie și grădinărit), tururile ghidate și vânătoarea de comori au bucurat și atras publicul pe parcursul zilelor. Prezența proiectului “Flowers are forever” a artistului clujean Paul Cordoș a fost o prezență apreciată. Labirintul de paie a fost marea bucurie a copiilor și a publicului cu suflet tânăr. Hamacele au fost o oază de relaxare. Serile au avut, fiecare în parte, un farmec anume. Deschiderea – concertul de harpă al solistei Ileana Cruceru a emoționat din nou întreaga audiență. Cadrul oferit de sculptură pune în valoare harpa într-un mod unic. Ne-am bucurat apoi de teatrul de păpuși oferit de actorul Suciu-Buh Florin și echipa pe care a coordonat-o. Piesa “Cipi și surpriza” (din Cipi, acest pitic uriaș” povestea scriitorului clujean Fodor Șandor) a fost pentru primă oară pusă în scenă aici, în Grădina Botanică în fața amfiteatrului realizat de cei din echipa landart, a Scenei din baloți de paie. Cea de-a doua seară ne-a adus în jurul turnului de apă pentru concertul clujenilor din The Glass Fish.

 

Continuarea pe http://bit.ly/18Jld5b

 
Social - Diverse

Clujenii sunt aşteptaţi, la sfârşitul acestei săptămâni, la Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga“, cu amintiri din Primul Război Mondial, pentru a fi transpuse în format digital.Amintiri din Primul Război Mondial, transpuse în format digital, la Cluj

 

Cu ocazia împlinirii, în 2014, a 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial, Biblioteca Judeţeană Octavian Goga s-a implicat în proiectul „Europeana“, care îşi propune să strângă și să publice pe internet amintiri de familie și povești personale de război, pentru a ajuta generațiile viitoare să înțeleagă mai bine impactul acestui eveniment asupra oamenilor obișnuiți de pe continentul nostru. Proiectul intitulat “Europeana 1914-1918” a adunat peste 56.000 de fotografii reprezentând obiecte, scrisori și jurnale scanate din perioada Primului Război Mondial.

 

La Cluj-Napoca, oamenii sunt invitați să își aducă amintirile din Primul Război Mondial pentru a fi digitizate în cadrul a două evenimente de colectare, pe 4 și 5 octombrie, la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj (Calea Dorobanților 104, Cluj-Napoca), între orele 10:00 și 17:30. Acesta este al doilea eveniment de colectare din România, primul având loc în septembrie, la Biblioteca Academiei Române din București

 

La eveniment vor fi prezenți experți care vor transpune materialele în format digital și vor înregistra poveștile. Toate obiectele vor fi returnate posesorilor în aceeași zi. La zilele de colectare sunt bineveniți toți cei care dețin fotografii, scrisori, cărți poștale, suveniruri și alte obiecte din perioada Primului Război Mondial, atât legate de război cât și de viața de zi cu zi a românilor din 1914-1918, ori cunosc povești despre oameni implicați sau afectați de conflagrație. Mai mult, oamenii pot contribui cu materiale direct pe site-ul proiectului.

 

Potrivit reprezentanţilor evenimentului, proiectul s-a desfășurat cu succes în Germania, Anglia, Irlanda, Luxemburg, Slovenia, Danemarca, Italia și Cipru începând cu 2011, reușind să atragă mii de oameni. Aceștia au contribuit cu povești și amintiri originale, nepublicate anterior, îmbogățind astfel arhiva digitală care va oferi noi surse pentru cercetare, educație, expoziții și evenimente comemorative.

 

„Prin oferirea acestei oportunităţi, de a digitiza amintirile din Primul Război Mondial, vrem să arătăm că oamenii din toate colţurile Europei au suferit la fel şi au împărtăşit aceleaşi experienţe. Sperăm ca România să se dovedească un contributor important la această colecție unică, ajutându-ne să aducem poveștile de familie din Primul Război Mondial în epoca digitală. Suntem nerăbdători să aflăm poveștile voastre”, a declarat Frank Drauschke, coordonator „Europeana 1914-1918“.

 

Proiectul reprezintă inițiativa unui parteneriat între Europeana, Universitatea Oxford, precum şi multe alte instituții europene. În România, principalii parteneri ai proiectului sunt Biblioteca Academiei Române și Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj.

Întregul articol pe http://http://bit.ly/1fNBrRg

 
Social - Diverse

La fel cum învelișurile unei cepe se îndepărtează, scoțând la iveală o ceapă mai mică, însă cu aceleași trăsături, la fel se întâmplă și cu o matrioșkă mică, ieșind surprinsă dintr-una mai mare. În conștiința socială europeană, matrioșka a devenit o referință de câte ori vine vorba de o structură stratificată, în design, IT, literatură, media sau altceva, iar pentru copii este probabil jucăria care produce surpriza cea mai intensă, dăruind mai multe cadouri în același ambalaj.

De câte ori privim o matrioșkă ne gândim involuntar la Rusia, însă sorgintea ei este mai exotică și mai îndepărtată. Deși a fost concepută de pictorul rus Serghei Maliutin, acesta fusese inspirat de un ou de paște și o păpușă japoneză daruma, care înfățișează de obicei un călugăr budist bătrân și chel. Privind oul de paște care se desfăcea în două și păpușa niponă ce datează ca și concept din secolul al XVII lea, ambele realizate dintr-un lemn cioplit, pictorul s-a gândit să adapteze ideea la folclorul rusesc, dându-i astfel o notă personală și originală.

Păpușa daruma este și ea considerată o jucărie, la fel ca matrioșka, însă desenele ce înfățișează bătrânul călugar îi conferă mai degrabă un aspect simbolist, iar însemnătatea ei se referă la perseverență și noroc. Matrioșka în schimb, întruchipând o țărăncuță haioasă îmbrăcată în costum popular, ținând în mână un cocoș negru, a devenit un simbol european al fertilității și prosperității.

Ce este interesant de știut despre confecționarea unei matrioști, adică a tuturor figurinelor care intră una într-alta, de la 3 până la 10 piese, este că toate sunt cioplite din aceeași bucată de lemn. Mai întâi se taie lemnul în două, urmând ca partea de sus să servească drept material pentru fiecare parte superioară a figurinelor. La fel se procedează și cu partea de jos. Numele ei vine de la numele Matriona. Se spune că cineva, văzând ultima figurină din interior, sub forma unui bebeluș, a exclamat surprins “Matrioșka”, impresionat de dimensiunile reduse și de drăgălășenia ei, astfel că așa i-a rămas numele,  diminutivat.

 
Social - Diverse

Zoo BronxGrădinile zoologice, ca și încadrare temporală în istoria omenirii, își au obârșia în Londra anilor 1800, când London Zoological Gardens și-a deschis pentru pima dată porțile, mai întâi în scopuri științifice, iar apoi pentru public. De atunci începând, în lungul și în latul mapamondului, până în zilele noastre, s-au amenajat nu mai puțin de 1000 de astfel de grădini, majoritatea în metropole.

Strămoașa grădinii zoologice este menajeria, o colecție de cele mai multe ori pentru animalele exotice, care făcea obiectul pasiunii sau hobby-ului multor împărați, nobili sau oameni înstăriți, încă din antichitate. Elefanții, hipopotamii și babuinii erau printre animalele cele mai căutate, iar posesorii lor se bucurau de o notorietate aparte în societatea vremii. Odată cu împărații romani a aparut interesul deosebit față de animalele salbatice și din fericire acest interes a murit odată cu ei. În special tigrii bengalezi și leii din savana africană erau capturați pentru renumitele lupte cu gladiatori în arenele romane. Probabil puterea pe care o putea impune împotriva animalelor sălbatice le dădea pe vremea aceea împăraților iluzia că sunt de neînvins.

Cruzimea omului față de animale și în egală măsură față de semenii lui este de necuprins și de neiertat. Mulțumită legilor care protejează animalele, de mai bine de un secol, lucrurile sunt oarecum sub control. În ceea ce privește grădinile zoologice, captivitatea animalelor reprezintă un subiect delicat care încalcă, în limite relative, drepturile animalelor. În general, administrația lor presupune să ofere animalelor condiții asemănătoare habitatului lor natural, să le permită bunul trai și reproducerea.

Ideea esențiala a unei Zoo este educativă, pentru că încearcă să ofere  publicului posibilitatea de a se familiariza cu lumea animală și de a-l face părtaș la fascinanta lume din care facem parte. Ce este interesant de știut, însă abominabil și de neiertat omului, prin rasismul de care a dat dovadă mii de ani, este faptul că, nu doar a comparat rasa de culoare cu rasa albă pentru a-i evidenția inferioritatea ei, ci chiar și cu regnul animal. La începutul anilor 1900, în Bronx Zoo, New York, era expus, în aceeași cușcă cu un cimpanzeu și un urangutan, un pigmeu congolez. Ideea acestei neobișnuite întâmplări încerca să explice existența verigii care unește regnul animal de om, cu alte cuvinte, cei care au susținut această idee, considerau că populațiile africane erau exact asta, anume o specie superioară maimuței, însă inferioară omului civilizat, o concluzie cumva derivată din teoriile darwiniste. Șocant, însă aceste întâmplări s-au petrecut și vor arunca o umbră permanentă asupra ignoranței omenești.

În zilele noastre, grădinile zoologice sunt în mare parte ceea ce ar trebui să fie, cu excepții considerbile în țările slab dezvoltate, unde animalele sunt ținute în condiții dezolante. Cele moderne sunt cele unde interesul pentru creșterea animalelor, conservarea speciilor pe cale de dispariție, replicarea mediului de sorginte al animalelor, educarea publicului și cercetarea sunt activitățile de bază de la care nu se abat. Exista diferite variante sub care sunt reprezentate aceste grădini zoologice, fie că sunt crescătorii, spații de cercetare sau educare, petting zoo, unde animalele pot fi atinse și hrănite de către vizitatori, acvarii sau roadside zoos, grădini improvizate pe marginea drumului care au ca unic scop atragerea clienților către un interes alternativ, restaurante, benzinării sau centre comerciale.

 
Social - Diverse

Desi scrisoarea lui Tudor Chirila adresata liceenilor a fost postata cu mai bine de 4 ani in urma pe blogul artistului si probabil multi dintre dumneavoastra o cunoasteti, inceperea anului scolar ne face sa credem ca este binevenit sa ne amintim de acest manifest. Mesajul, pe cat de puternic, pe atat de simplu si rasunator: tinerii din ziua de azi sunt SCHIMBAREA si doar ei pot salva societatea!

"Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa. Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori.

Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!! Nu va amagiti cu prezentul… Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?"

Sursa foto: www.bestmusic.ro

Sursa text: http://tudorchirila.blogspot.ro/2009/03/scrisoare-catre-liceeni.html

 
Mai multe articole ...

Facebook

Baner

Organizatia E.M.M.A.

Baner
Baner