Baner
Baner
Baner
Pentru Comunitate
Vă implicaţi în viaţa comunităţii din care faceţi parte?
 
După 20 de ani...
Mai credeţi în Democraţie?
 
Aurul nostru
Cine vreţi să exploateze aurul din România?
 
Nota data de utilizatori: / 3
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Social - Diverse

Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este inclusă între Praznicele Împărăteşti şi este considerată ca fiind a doua mare sărbătoare a creştinătăţii, după Sfintele Paşti. Este cea mai veche sărbătoare creştină închinată Mântuitorului.

Trebuie precizat că în Biserica primară accentul cădea întotdeauna pe prăznuirea datei morţii Sfinţilor şi nicidecum pe ziua naşterii lor, întrucât ziua morţii este considerată de fapt, ziua naşterii pentru Împărăţia lui Dumnezeu. De aceea cele mai multe sărbători creştine din calendar serbează ziua morţii persoanelor sfinte. La fel, în cazul Mântuitorului, totul gravita în jurul morţii şi Învierii Sale.

Cu timpul, creştinii au sărbătorit şi Naşterea Domnului cu mai multă acrivie. La început, în Răsăritul creştin, Naşterea Domnului sau Crăciunul a fost sărbătorită deodată cu Praznicul Bobotezei, la 6 ianuarie, după cuvântul Scripturii care spune că Domnul s-a botezat în ziua în care a împlinit vârsta de 30 de ani. Începând cu anul 379, Biserica Ortodoxă a Răsăritului a despărţit cele două sărbători, Crăciunul şi Boboteaza, Crăciunul sărbătorindu-se până astăzi la data de 25 decembrie. Raţiunea pentru care Biserica a stabilit această dată s-a bazat, pe lângă vechile documente creştine şi pe cuvântul Sfântului Ioan Botezătorul care spune că Domnul Hristos trebuie să crească, iar el să se micşoreze, ca unul care şi-a împlinit misiunea de Înaintemergător al Domnului. De altfel, ziua de 25 decembrie corespunde cu solstiţiul de iarnă, când zilele încep să crească, iar ziua de naştere a Sfântului Ioan Botezătorul, 24 iunie, corespunde cu solstiţiul de vară, când zilele încep să descrească. De asemenea, zămislirea Domnului a avut loc la 25 martie, sărbătoarea Buneivestiri, iar Naşterea Sa, la exact nouă luni, pe 25 decembrie.

 

Sărbătorile creştine, cum este şi Naşterea Domnului, au „încreştinat” anumite sărbători păgâne din Imperiul Roman, peste care s-au suprapus. În 23 decembrie, romanii sărbătoreau cultul lui Mitra, zeul soarelui, cu orgii şi petreceri deşănţate, iar Crăciunul a înlocuit această sărbătoare păgână cu cinstirea „Soarelui Dreptăţii” şi a „Răsăritului cel de sus” cum este numit Mântuitorul în profeţiile lui Maleahi şi Zaharia. Tot în această perioadă romanii aveau sărbătorile Saturnaliile şi Juvenaliile de care strămoşii noştri aveau legate o mulţime de datini şi obiceiuri vechi, pe care poporul nostru le păstrează până azi, dar le-a dat un caracter creştin, cum sunt: colindele, sorcova, pluguşorul, la care s-au adăugat şi altele, de concepţie pur creştină, ca: Vifleemul, Irozii, Steaua ş.a.

În ce priveşte modul sărbătoririi, Naşterea Domnului este prăznuită cu mare solemnitate. Este precedată de un Post de 40 de zile, în amintirea postului aşteptării în lume a lui Mesia Hristos, de către patriarhii, proorocii şi drepţii Vechiului Testament. La fel, creştinii se pregătesc cu post şi rugăciune pentru venirea în lume a lui Dumnezeu Întrupat în peroana divino-umană a Mântuitorului Iisus Hristos. Preziua Crăciunului este zi aspră de ajun. Începând cu ziua de Crăciun, prăznuim cu bucurie acest praznic până la 31 decembrie, apoi continuăm cu praznicul Bobotezei, care se serbează la 6 ianuarie. Zile de bucurie, fără post, metanii şi îngenunchieri, momente în care familiile se reunesc întru bucuria negrăită a Naşterii Începătorului mântuirii oamenilor.

În numele preoţilor şi a credincioşilor ortodocşi din Floreşti, vă dorim tuturor Sărbători binecuvântate şi alese bucurii!

 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Facebook

Baner

Organizatia E.M.M.A.

Baner
Baner