Baner
Baner
Baner
Pentru Comunitate
Vă implicaţi în viaţa comunităţii din care faceţi parte?
 
După 20 de ani...
Mai credeţi în Democraţie?
 
Aurul nostru
Cine vreţi să exploateze aurul din România?
 
Nota data de utilizatori: / 23
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Social - Diverse

Craciun in familieAceastă este o poveste de Crăciun… de fapt… o povestire de Crăciun a unor români cu suflet… Ce înseamnă de fapt Sărbătoarea Crăciunului? Ce reprezintă şi ce trebuie să ne amintească? Înseamnă oare doar colinde, mâncare, băutură, case pline, veselie şi voie-bună? Sau este vorba despre mai mult…?

 

„Este începutul lui decembrie, luna Crăciunului…

Stau confortabil în fotoliul de piele şi mă uit cu drag la Karinna, fetiţa mea de 4 ani care se joacă împreună cu Hans. Hans este soţul meu şi l-am cunoscut când am plecat definitiv din România, în anul 2005, imediat ce am terminat Facultatea de Medicină din Cluj…

Ne-am cunoscut aici, la Koln, la spitalul la care reuşisem să mă angajez şi a fost dragoste la prima vedere…Ne-am căsătorit, apoi, după vreo doi ani a venit şi Karinna. Trăim bine şi nu ne lipseşte nimic. Locuim la periferia oraşului, dar locul este minunat, iar căsuţa noastră este aşezată la marginea unei păduri de vis şi chiar dacă trebuie să ne „chinuim” maşinile în fiecare zi ca să ajungem la spital, îmi spun întruna că merită. Brigitte, bona Karinnei este mai punctuală ca o bavareză originală, iar Karinna o îndrăgeşte mult.

Mă uit afară, apoi la calendarul de pe perete… Mai sunt câteva zile până la Crăciun…Crăciunul… Ştiu că vom împodobi un brad superb pe care îl vom aduce din pădurea din spatele casei, ca să nu-i fie frig şi să miroasă a sărbătoare în toată casa! Şi mai ştiu că ne vom vedea cu vecinii noştri, care atunci când ne-am construit casa ne-au sprijinit foarte mult… Mă bucur că vin sărbătorile de iarnă. Poate mă va vizita sora mea, Jeni, care locuieşte în Austria, sau poate chiar şi sora mea Maria, deşi nu cred că-i va fi uşor tocmai din Canada, mai ales acum că tocmai a născut un băieţel… Mi-e dor de ele şi mai ales de mama, pe care Maria a luat-o cu ea, când au plecat şi ele definitiv din ţară. Au vândut casa bunicii, iar banii pe care i-au primit i-au împărţit la trei. Mama a spus ca partea ei ne-o da nouă… Aşa-s mamele…

Mă gândesc să-i cumpăr Karinnei un pui de Setter Irlandez sau Caniche, iar lui Hans paltonul acela pe care şi-l doreşte încă de anul trecut… Ba nu, am să-i cumpăr lui Hans ceasul acela Patek Philipe la care s-a tot uitat când am fost împreună la bijutier ca să îmi repar lănţişorul cu diamantele de care s-a agăţat Karinna, într-o zi când am luat-o în braţe… Greu, dar sper să-mi vină vreo idee genială până la Crăciun şi să aleg cadoul potrivit…

Zâmbesc de una singură, ca proasta, şi încerc să-mi alung din minte orice umbră despre trecut…

Nu o sa uit însă niciodată Crăciunul anului…nu mai contează anul... Aveam 13 ani, Maria, sora mea avea 16, iar Jeni, cealaltă soră nu împlinise încă 18. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani într-un accident de mină.

Cu o lună înainte de Crăciun preotul a anunţat o coletă specială pentru cea mai săracă familie din Biserică. A cerut ca fiecare enoriaş să economisească timp de o lună ceva bani ca să îi dea acelei familii pe care cei de la biserică o vor considera cea mai săracă. Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 30 de lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară, mai economiseam 10 lei. Eu şi cu Maria am făcut curăţenie la câţiva bogaţi, iar Jeni a vândut câteva felicitări făcute de ea. Seara, pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum se va bucura acea familie. Erau destui enoriaşi în Biserica noastră şi unii dintre ei chiar se descurcau binişor, acum după …ani de la căderea lui Ceauşescu. Noi locuiam în casa bunicii, de care eram tare mândre. Mama a calculat ca se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât aveam noi, mai ales că la slujbă veneau şi cei cu maşini luxoase, iar preotul ne aducea aminte în fiecare duminică de colecta. Cu o zi înainte de Crăciun, am plecat cu Maria să schimbăm banii. Am venit acasă cu 80 de lei. O bancnotă de 50 de lei şi trei bancnote de 10 lei. Eram tare fericite. A doua zi, de Crăciun, ploua cu găleata. Ne-am dus la Biserica şi când s-a facut colecta, mama a pus bacnota de 50 de lei, iar noi, fiecare, câte una de 10 lei. Pe drum spre casă cântam de bucurie.

La amiază mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiţi. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine.

Dar pe la ora 15 a venit la noi preotul. A chemat-o pe mama la uşă. Când a intrat mama în casă, era albă ca varul şi ţinea în mână un plic. Am întrebat-o ce este în plic şi abia după o jumătate de ora mama l-a deschis. În plic era o bancnotă de 50 de lei, trei bacnote de 10 lei şi 40 de bancnote de 1 leu.

Nimeni n-a spus nimic, ne uitam doar la podea. Cu câteva minute în urmă ne simţisem ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, ca nişte copii teribil de sărăci. Ştiam că suntem bogate că aveam o mamă grozavă, şi mulţi copii nu aveau mame la fel. Ne bucuram că suntem trei surori în casă şi atâtea familii nu aveau copii. Ştiam că nu aveam multe lucruri pe care alţii le aveau, dar niciodată nu ne-am gândit că eram săraci, dar în acea zi de Crăciun am aflat că eram.

N-am mai fost niciodată ca înainte. Săptămâna care a trecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastră. Nu am mai vrut să mergem la Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie să lipsim de la slujbe…

Mama ne-a întrebat apoi ce să facem cu cei 120 de lei, dar noi nu ştiam ce fac săracii cu banii…

Peste 80 de oameni, de concetăţeni de-ai noştri... şi am strâns 120 de lei… din care 80 de lei i-au dat cei mai săraci oameni din Biserică…

Şi atunci... am ştiut că orice s-ar întâmpla, trebuia să plecăm din România…”

 

Floreşteni, români, locuitori ai României şi nu în ultimul rând... oameni de pretutindeni... Fiţi mai buni, mai uniţi, mai responsabili! Crăciunul înseamnă în primul rând să fii om cu suflet... Să îţi aduci aminte cât de mult te poate bucura bucuria celorlalţi – mai ales atunci când cauza eşti tu... Să îţi aduci aminte cât de mult te poate împlini zâmbetul plin de recunoştinţă al omului pe care tocmai l-ai ajutat, cât de multă linişte îţi aduce privirea senină a celui căruia i-ai luminat ziua cu o vorba bună... Amintiţi-vă să vă deschideţi sufletul şi să dăruiţi bucurie... Amintiţi-vă să fiţi oameni între oameni şi oameni pentru oameni...

 

Redacţia Ziarului Exclusiv Floreşti vă urează Sărbători Fericite

Crăciun Fericit, Cald, Luminos şi Îmbelşugat

şi

La Mulţi Ani!

 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Facebook

Baner

Organizatia E.M.M.A.

Baner
Baner