Baner
Baner
Baner
Pentru Comunitate
Vă implicaţi în viaţa comunităţii din care faceţi parte?
 
După 20 de ani...
Mai credeţi în Democraţie?
 
Aurul nostru
Cine vreţi să exploateze aurul din România?
 
Nota data de utilizatori: / 1
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Diverse

cimitirul ancorelor

O colecţie impresionantă de ancore ruginite acoperă o plajă a insulei Tavira, din Portugalia, oferind o privelişte destul de neobişnuită pentru o zonă consacrată în întregime turismului. La prima vedere, ancorele par a fi lăsate şi uitate acolo, însă felul în care sunt perfect aliniate denotă mai degrabă o intenţie şi un scop precis. Localnicii numesc această parte a plajei Cimitirul ancorelor şi, cum nu sunt înregistrate date oficiale despre provenienţa lor, această denumire s-a păstrat din generaţie în generaţie.

Există totuşi o poveste care explică prezenţa lor şi încă una foarte credibilă şi încărcată emoţional, despre ataşamentul oamenilor faţă de aceste meleaguri cu zeci de secole în urmă. Se spune că în acea zonă a existat o comunitate activă de pescari care îşi întreţineau familiile prinzând ton cu năvoade fixate de ţărm cu ajutorul ancorelor, o tehnică inventată de fenicieni. La un moment dat însă, resursele de ton s-au sfârşit, nemaiputând susţine comunitatea. Pescarii, cât şi întreaga industrie a pescuitului de ton au fost treptat înlocuite de turişti şi hoteluri.

Ce rămâne un mister este cine şi când a aranjat ancorele în felul în care arată de câteva decenii încoace, aliniate în rânduri paralele cu marea, pentru că, aşa cum spune povestea, navele părăseau Tavira abandonând ancorele pe plajă, în loc să le arunce în mare. Cimitirul a rămas drept mărtuirie pentru cei care au fost nevoiţi să îşi abandoneze meştesugul şi căminele atunci când tonul a părăsit coasta portugheză.

 
Diverse

elevImediat după revoluţie au existat multe speranţe pentru îmbunătăţiri pe toate planurile, dar speranţele au fost repede retezate de către mineriade. Una dintre marile victime ale "democraţiei" este şi învăţământul românesc.

Pentru a ne reduce doar la ultimii ani constatăm o scădere drastică a nivelului studenţilor. Profesorii au păstrat aparenţele unui învăţământ funcţional pentru a-şi justifica funcţiile şi salariile, dar lucrurile nu arată bine deloc.

Studenţii au ajuns la acest statut pe baza unui dosar şi a unui pseudo-bacalaureat în care statisticile, concurenţa dintre licee şi aparenţele erau mult mai importante decât realitatea.

La un momentdat a apărut un ministru al învăţământului, repede marginalizat, care a vrut să vadă lucrurile aşa cum sunt şi a pus camere de filmat în sălile de examen la bacalaureat. Rezultatul imediat, pe care nimeni nu l-a observat, este că nivelul studenţilor a crescut în mod vizibil.

Este interesant de analizat reacţia mecanică a politicienilor la micile crize ale învăţământului. Interesul lor este clar, să adune voturi.

La fel cum toată lumea se scandalizează în faţa bacalaureatului şi nu observă situaţia dramatică a învăţământului superior, tot astfel nimeni nu observă ce se întâmplă cu tinerii semi-analfabeţi care intră sau nu în câmpul muncii.

O soluţie simplă care i-ar responsabiliza mai mult pe elevi şi i-ar determina să fie mai performanţi ar fi să dea examen pentru a intra la facultate. Dar din păcate facultăţile au devenit afaceri atât de profitabile încât nimeni nu vrea să se confrunte cu adevărul.

Sunt necesare mai multe schimbări şi transformări dar trebuie urmărit unde duce o idee în timp pentru cei implicaţi. De exemplu, pentru schimbările care se fac în cadrul liceului trebuie urmărit ce efect au asupra studenţilor în timp şi chiar asupra forţei de muncă, nu neaparat doar asupra performanţelor la bacalaureat.

Şi dincolo de statistici şi notele de la examene, informaţia reală despre cum stau lucrurile în învăţământ se află la profesori. Toţi aşteptăm notele şi statisticile, rezultate măsurabile şi cuantificabile, dar profesorii, care au lucrat atât de mult cu elevii, ştiu cum stau lucrurile.

 
Nota data de utilizatori: / 1
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Diverse

City break

Prin definiţie, city break se referă la petrecerea unui weekend sau a câtorva zile într-un oraş, altul decât cel în care locuieşti. Ideea acestei “călătorii urbane” de scurtă durată s-a înrădăcinat relativ repede în conştiinţa turistică a societăţii noastre datorită promisiunii sale culturale, a cunoaşterii vecinătăţilor geografice şi a repaosului pe care îl presupune. Faptul că nu e nici vacanţă, nici excursie clasică, este exact ceea ce o face şi mai atrăgătoare, fiind mai degrabă un motiv în plus de a salva şi fructifica o parte din timpul liber.

Majoritatea metropolelor europene sunt destinaţii perfecte pentru un city break, din cauza proximităţii lor şi mai ales accesibilităţii datorate zborurilor aeriene din ce în ce mai ieftine. Astfel, orice “city breaker” preferă să petreacă mai puţin timp într-un oraş nou, în ideea de a vizita cât mai multe. O pauză scurtă în orarul profesional încărcat este parcă şi mai valoros dacă la întoarcere rămânem cu un dram de cunoaştere autentică. Fie că este o călătorie planificată în familie sau una de afaceri, vizitarea unui oraş nou este întotdeauna un motiv de satisfacţie personală.

În ultimul deceniu, trendul city break-ului a crescut exponenţial în turism datorită companiilor aeriene low-cost care au transformat excursiile internaţionale într-o investiţie tot mai accesibilă; a ofertelor last-minute pe internet care au scurtat timpul pe care l-am fi consumat altfel într-o agenţie de turism; datorită promovării intense a evenimentelor culturale organizate în marile oraşe europene, atragând astfel atenţia asupra patrimoniului naţional, fie el natural, istoric sau cultural.

Libertatea de mobilitate internaţională a devenit firească şi pentru români, transformând cu timpul harta Europei într-o listă de obiective turistice uşor de bifat. Pentru unii city break-ul a devenit “shopping break” sau o variantă exotică de a servi cafeaua într-o sâmbătă dimineaţă; pentru alţii înseamnă obositoare delegaţii de serviciu, cu posibilitatea de a “fura” câteva ore în timpul serii pentru un scurt tur de oraş; în timp ce pentru tineri poate însemna deplasarea pentru un festival de muzică, film sau teatru.

City break-ul, aşa cum a fost el conceput şi cum s-a dezvoltat pe parcurs, se adaptează fiecăruia dintre noi, în funcţie de curiozităţile şi nevoile noastre. Fie că ne dorim să cunoaştem locuri noi, obiceiuri diferite de ale noastre, oameni dintr-o altă cultură sau doar fundaluri clasice pentru fotografiile noastre, posibilitatea de a putea călatori cu atâta uşurinţă ne oferă o viziune de ansamblu asupra continentului nostru, ne face cetăţeni europeni mai mult decît în trecut.

 
Nota data de utilizatori: / 1
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Diverse

Briose

Se întâmplă adeseori cu multe din lucrurile pe care noi le luăm de-a gata, să ascundă o istorie interesantă, o evoluţie neobişnuită şi câteodată să aibă origini modeste pe care să le fi depăşit datorită imaginaţiei sau curiozităţii umane. Brioşele sunt un exemplu grăitor în acest sens şi încă unul foarte gustos.

În România sunt o apariţie relativ proaspătă şi în vitrinele cofetăriilor sau cafenelelor şi în bucătăriile celor tineri şi deschişi experimentelor culinare. Recent înseamnă zece, cincisprezece ani cu indulgenţă, pe lângă cei o sută cincizeci de când studiile indică apariţia primelor brioşe la curtea reginei Victoria a Marii Britanii. Alţii spun că ar fi şi mai veche reţeta, cândva după secolul al-X-lea, undeva în Ţara Galiilor, însă povestea interesanta se încheagă cu ceva vreme înainte de primul Război Mondial.

Se zice că brioşele erau servite cu mult entuziasm de către slujitorii curţii regale, iar bucătarul care le-a gătit pentru prima oară a avut în minte o reţetă cât mai rapidă şi mai ieftină pentru gustarea de dimineaţă a servitorilor. Astfel, primele ingrediente folosite au fost pâinea uscată, resturi de cocă pentru biscuiţi şi cartofi piure. Nu compoziţia făcea brioşele să fie mâncate cu atâta poftă, ci forma mică şi rotundă precum şi faptul că se coceau pe plită şi deveneau foarte crocante.

Domniţele de la curtea victoriană, văzându-le pe servitoare mâncand cu plăcere acele pâinici dulci şi fierbinţi, au început să le comande şi ele pentru ceaiul de după-masă, să le servescă musafirilor. În scurt timp soarta brioşelor s-a aflat în mâinile delicate şi sofisticate ale aristocratelor care au îmbunătăţit compoziţia cu făină albă, drojdie pentru a le face mai pufoase şi cu fructe uscate pentru a fi mai consistente.

Către sfârşitul secolului al-XIX-lea reţeta devenise notorie în întreg Regatul Unit şi tot atunci fabricile de panificaţie au început să producă brioşe în cantităţi industriale. Aşa cum pe vremea aceea erau baieţii cu ziarele care vindeau cotidienele strigând cu toţi plămânii titlurile celor mai importante ştiri de pe insulă, aşa erau şi băieţii care purtau agăţate la gât tăvi de lemn şi care încercau să vândă pe străzile oraşelor pâinicile acela dulci şi populare. Prezenţa brioşelor în societatea engleză a fost permanent marcată prin cântecelul pentru copii “Do you know the muffin man”.

În societatea postbelică americană, brioşa a fost preluată de bucătăria de peste ocean şi a cunoscut o transformare substanţială mai întâi datorită apariţiei prafului de copt care a înlocuit drojdia, apoi a ingredientelor tot mai diverse (alune, migdale, fructe proaspete, dovleac, ciocolată, brânză dulce, etc.) şi mai ales datorită fabricării tăvilor speciale pentru coacerea lor în forme identice. Cup-cake-urile din zilele nostre sunt urmaşele brioşelor englezesti, doar că putin mai sofisticate datorită glazurilor cremoase şi colorate cu care sunt acoperite.

 
Nota data de utilizatori: / 2
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Diverse

Moda si personalitate

Obiectele de vestimentaţie sunt utilizate de oameni atât pentru a-şi acoperi corpul cât şi pentru a-şi exterioriza stările şi gândurile, pentru a-şi exprima personalitatea.

Observând îmbrăcămintea celor din jurul nostru am putea spune că oamenii au diferite gusturi şi stiluri vestimentare, combinaţia articolelor de îmbrăcăminte prezentându-ne un număr infinit de posibilităţi de creare a unui outfit.

 
Diverse

Caini

Moda câinilor de companie începe să se facă simţită foarte bine şi la noi, după cum o arată şi apariţia a tot mai multe ,,grădiniţe” sau ,,hoteluri” pentru animalele de companie. Dar chiar dacă suntem foarte decişi să adoptăm un patruped şi să îl numim mebru al familiei cu acte în regulă, ar trebui să ţinem cont de o serie de factori înainte să facem acest pas.

Înainte de toate trebuie să ţinem cont de locul în care trăim şi spaţiul pe care îl putem oferi patrupedului. Dacă locuiţi într-un apartament sau aveţi la dispoziţie puţin spaţiu fizic, nu vă îndreptaţi atenţia spre un ogar sau un ciobănesc german, ci mai degrabă luaţi în considerare un câine de talie mică care nu are nevoie de multă mişcare şi îşi consumî energia la plimbările zilnice prin parc. Astfel vă veţi putea bucura alături de noul prieten în fiecare zi, fără ca el să sufere de prea puţină mişcare.

Un aspect foarte important este stilul dumneavoastră de viaţă şi programul zilnic. Orientaţi-vă spre o rasă care să se potrivească cu personalitatea dumneavoastră: foarte liniştit sau energic, are nevoie de multă atenţie sau este o fire idependentă, este uşor de dresat sau necesită mai mult exerciţiu şi antrenament?  Acestea sunt întrebări la care trebuie să ne gândim în cazul în care planuim să adoptăm un câine. De ce? Pentru că aşa vom avea un prieten loial şi iubitor, nu doar nouă, ci pentru întreaga familie, care ne va însenina viaţa zi de zi pentru mult timp.

 
Nota data de utilizatori: / 1
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Sănătate

stresulValul de căldură, praful, semaforul, apelurile telefonice multiple sunt doar o parte din constrângerile vieţii zilnice care stau la originea stresului. Viaţa cotidiană e din ce în ce mai agitată, iar oamenii din ce în ce mai stresaţi.

Sunteţi stresat dacă :

  • Aveţi palpitaţii, ameţeli şi insomnii;

  • V-aţi pierdut apetitului culinar sau, din contra, s-a accentuat;

  • Au apărut probleme digestive, dureri de dinţi;

  • Respiraţi mai greu, vă bâlbâiţi sau, din contră, vorbiţi prea repede;

  • Vă simţiţi foarte obosit;

  • Apar infecţii frecvente şi apetitul sexual s-a redus.

Pentru a vă detensiona vă propunem câteva metode extrem de simple şi rapide:

  1. Controlaţi-vă respiraţia. Inspiraţi adânc, simţiţi cum aerul vă pune stăpânire pe plămâni, ţineţi aerul câteva secunde, iar apoi expiraţi uşor.
  2. Întindeţi-vă. Acest exerciţiu vă va aminti de minunatele dimineţi în care v-a trezit soarele, mai mult veţi simţi cum tensiunea se scurge, lăsându-vă mintea limpede.
  3. Zâmbiţi. Cercetătorii au demonstrat că zâmbind, chiar şi forţat ne inducem o stare de spirit pozitivă.
  4. Plimbaţi-vă. Chiar dacă ieşiţi de la muncă mai târziu, nu vă grăbiţi, megeţi alene spre casă, lăsând în urmă gândurile ce vă apasă.

 

 
Nota data de utilizatori: / 2
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Sănătate

terapia prin rasFizicul uman are foarte multe resurse de vindecare prin el însuşi, una dintre ele fiind chiar râsul. O glumă bună, o întâmplare amuzantă, o carte de bancuri, veselă, scrisă cu talent şi umor, un film de comedie, circ, desene animate, toate acesta pot avea un impact important asupra sănătăţii.

La început poate părea o idee comică, dar studiile ştiinţifice demonstrează că râsul scade tensiunea arterială, reduce stresul, detensionează muşchii şi creşte elasticitatea musculară, îmbunătăţeşte respiraţia şi oxigenează sângele, înfrumuseţează chipul şi dă lumina şi strălucire ochilor.

Când râdem endorfinele (hormonii fericirii) invadează întregul organism, în timp ce hormonii stresului (nonadrenalina şi cortizonul) scad semnificativ.

Ideea nu este nouă. Încă din antichitate s-a constatat că râsul are un efect benefic asupra sănătăţii prin relaxarea sistemului muscular şi a celui nervos. De asemenea, terapia prin râs se practică în China şi în Japonia încă din secolul XIX.

 
Diverse

balconBalconul este folosit, de obicei, ca spaţiu de depozitare, un loc banal din apartamentul sau casa fiecăruia. Lucruri bune de aruncat, dar cu valoare sentimentală sau pur şi simplu lucruri care ne incomodează în locuinţa prea mică, îşi găsesc de regulă locul în balcon. Poate ar trebui să reconsideri utilitatea balconului şi să îl transformi într-un loc de relaxare, un loc în care să îţi bei cafeaua dimineaţa, în care să citeşti o carte bună sau un loc în care să chicoteşti cu prietenii.

Dacă iubeşti natura nu uita de flori, acestea îţi vor împrospăta aerul şi te vor binedispune. Iată nişte plante uşor de întreţinut care vor face din balconul tău o oază de relaxare:

  1. Cactusul. Este o plantă care nu are nevoie de udare zilnică, are nevoie doar de lumina balconului tău. Florile lui nu durează foarte mult, dar te vei bucura cu siguranţă când dacă vei reuşi să le vezi. Mai mult, specia este atât de variată, încât nu va fi greu să găseşti un ,,ţepos’’ pentru balconul tău.

  2. Aloe vera. Cu siguranţă o cunoşti pentru proprietăţile sale naturiste. Asemenea cactusului, aloe vera are nevoie de lumină bună şi udare rară.
  3. Crăciuniţa. Are nevoie de apă o dată la două săptămâni şi este des întâlnită în casele oamenilor. Este o plantă deosebită pentru că nu are flori, dar în preajma Crăciunului frunzele superioare vor deveni roşii, dând aspectul unei flori.
  4. Planta paianjen. Această plantă va deveni rapid vedeta balconului tău, având un aspect neobişnuit. Mai mult, este demonstrat că absoarbe 90% din monoxidul de carbon și formadelhide doar în câteva zile, astfel te vei putea bucura de un aer mai proaspăt.
  5. Ficusul. Este cea mai răspândită plantă de apartament datorită robusteţii sale şi aspectului plăcut. În cazul ficusului se disting mai multe tipuri de plante, în funcţie de frunze şi port , dar orice alegere ai face, ficusul va decora minunat balconul tău.

Transformă-ţi balconul într-o oază de relaxare şi bucură-te de armonia plantelor!

 
Nota data de utilizatori: / 1
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Diverse

sala de cinemaChiar dacă peliculele româneşti sunt premiate şi apreciate de puriştii cinema-ului internaţional, cifrele din box office-ul autohton sunt foarte mici, ceea ce ne face să ne întrebăm de ce românii nu merg să vadă producţii făcute la noi în ţară. Motivul? Probabil, încă ne lovim de gândirea comunistă şi ne-ar plictisi să vizionăm filme cu aceeaşi tematică sau poate industria americană şi clasicele poveşti de peste ocean sunt mai atrăgătoare.

Filmul românesc are o istorie de mai bine de o sută de ani, iar numeroasele premii obţinute de-a lungul timpului nu fac altceva decât să ateste profesionalismul şi calitatea acestora, fie că vorbim de producţie, regie, scenariu sau interpretare. Indiscutabil nu toate filmele româneşti sunt reuşite şi chiar şi în cazul celor premiate părerile sunt împărţite şi criticii au viziuni diferite. Vă recomandăm să încercaţi să vă desprindeţi din mirajul filmelor hollywoodiene şi să încercaţi să vizionaţi şi filmele româneşti, iar astfel veţi constata evoluţia din cinematografia autohtonă. Uitându-ne în jur am observat totodată şi o promovare acerbă a filmelor româneşti în ultima perioadă, ceea ce înseamnă un pas înainte şi un plus de interes din partea publicului român.

Vă propunem aşadar o mică listă cu filme româneşti, premiate la nivel internaţional, care, după părerea noastră, merită vizionate:

  1. Poziţia copilului - Ursul de Aur şi Premiul FIPRESC

  2. După dealuri- Cannes 2012 pentru cea mai bună actriţă şi cel mai bun secenariu. Totodată a avut şi o nominalizare pentru cel mai bun scenarist la Premiile Academiei Europene de Film 2012

  3. Minte-mă frumos- Premiul publicului la Gopo 2013

  4. Despre oameni şi melci- Premiul publicului la Gopo 2013 şi nominalizat la cel mai bun film şi cea mai bună actriţă într-un rol secundar într.un film de lung metraj ficţiune.

Vizionare plăcută!

 
Mai multe articole ...

Facebook

Baner

Organizatia E.M.M.A.

Baner
Baner