Baner
Baner
Baner
Pentru Comunitate
Vă implicaţi în viaţa comunităţii din care faceţi parte?
 
După 20 de ani...
Mai credeţi în Democraţie?
 
Aurul nostru
Cine vreţi să exploateze aurul din România?
 
Divertisment

 

Muzeul Civilizaţiei Transilvane ASTRA, de lângă Sibiu, este trezorierul valorilor patrimoniale moştenite de la Muzeul “Asociaţiunii” (înfiinţat în anul 1905 şi desfiinţat, prin dictat comunist, în 1950). În registrele inventar figurează 9 007 obiecte înregistrate sub sigla “A”, împărţite pe şase colecţii: 6 523 broderii, 1 025 port-textile, 567 obiecte de cult, 539 lemn, os, fier, 330 ceramică şi 18 păpuşi. Colecţiile s-au îmbogăţit, în ultima jumătate de secol, ajungând astăzi la 30.443 obiecte din care: 8.996 port-textile, 9.885 broderii, 3.969 ceramică, 4.155 obiecte de cult, 3.438 lemn, os, fier. De-a lungul anilor, aceste valori de patrimoniu au fost prezentate în numeroase expoziţii organizate în ţară şi în străinătate, până la închiderea Expoziţiei de artă populară din Palatul Brukenthal, în anul 1990.

Prin schimbarea paradigmei muzeale (de la un muzeu etnic la un muzeu multicultural al unei regiuni europene - Transilvania) şi a concepţiei expoziţionale (de la o expunere etnografică, monocoloră, la o expunere etnologică modernă, concepută diacronic şi realizată interdisciplinar) muzeul pavilionar sibian vine să completeze oferta muzeului în aer liber ca muzeu naţional al civilizaţiei populare tradiţionale din România, sugerând formula ideală pentru muzeologia secolului al XXI-lea, angajată în evidenţierea particularismului plurietnic în contextul valorilor comunitar europene.

Dintr-un muzeu etnografic clasic, specific secolelor XIX şi XX, cu expuneri de serii de obiecte, pe domenii, pe genuri, pe stiluri sau pe tehnici de lucru, muzeul proiectat de noi pentru ilustrarea civilizaţiei transilvane în toată dinamica sa istorică şi polivalenţa sa culturală deplasează accentul dinspre factologic spre fenomenologic, dinspre naţional spre european, dinspre mono- spre multucultural, dinspre sincronic spre diacronic, adică spre relaţionarea şi conexarea proceselor etnoculturale, transgresând limitele  frontierelor efemere sau “tradiţionale”, de natură administrativă sau etno-culturală.

 

Sursa: http://www.mct.muzeulastra.ro/

 

 
Divertisment

Castelul Prințului Barbă-Albastră la Opera Maghiară

 

Spectacol de operă într-un act

Castelul Prințului Barbă-Albastră (titlu original în maghiară A kékszakállú herceg vára) este singura operă compusă de Béla Bartók, pe un libret scris de Béla Balázs, prezentată în primă audiție în data de 24 mai 1918, la Opera Regală din Budapesta. În 2014, Opera Maghiară Cluj a prezentat această operă în forma sa originală, recontruind întreaga scenografie și toate costumele după machetele din 1918 ale contelui Bánffy Miklós. Lucrările au fost conduse de Szebeni Zsuzsa și Lőrincz Gyula.

Barbă-Albastră aduce o soție nouă în castelul său, mare, rece, întunecat, având șapte uși închise. Judit îl urmează, în ciuda avertismentelor părinților. Observând ușile, ea vrea să le deschidă pe toate, ca „Vântul să intre, soarele să strălucească.” Prințul îi dă cheia primei uși ezitând. Când ușa se deschide, Judit observă camera de tortură, iar imediat cere următoarea cheie, în a doua încăpere găsind armele. În spatele ușii următoare strălucesc comorile, pătate de sânge, ale prințului. La fel sunt acoperite de sânge și florile care se află după ușa a patra. Cu cât Judit deschide mai multe uși, cu atât prințul o roagă din ce în ce mai disperat „să-l iubească și să nu întrebe niciodată”. Când deschid ușa a cincea, Barbă-Albastră prezintă țara lui. Judit observă că ceva strică frumusețea peisajului, sângele apare și aici, în nori, și vrea să deschidă și cele două uși rămase închise. Aici va găsi Lacul lacrimilor, cu toate că prințul insista să nu deschidă ușa. Deja aici afirmă că nu va deschide ultima ușă, dar nu mai este cale de întoarcere, Judit devenind din ce în ce mai curioasă. Deschizând ultima ușa fostele soții al prințului apar și o iau pe Judit cu ele. Fericirea dorită de prinț nici acum nu s-a împlinit și „va fi mereu noapte”.

Invitat special: SZABÓ BÁLINT (în rolul prinţului Barbă-Albastră)

Szabó Bálint şi-a început cariera în anii 1990, la Opera Maghiară din Cluj. În 1998, a câştigat premiul întâi la Concursul Internaţional de Solişti din Budapesta, iar în 2004 a încheiat contractul cu Opera Naţională din Hamburg. În 2005, a devenit membrul companiei Operei din Frankfurt, şi în urmă a cântat la Toulouse, Barcelona, Amsterdam, Santiago, Covent Garden din Londra şi Scala din Milano. Rolul titular din opera Castelul prinţului Barbă-Albastră este unul dintre rolurile lui cele mai apreciate, interpretat de solist (printre altele) la Paris şi Chile.

Cu reconstituirea scenografiei şi costumelor create de contele Bánffy Miklós (1918).

Sursa: www.cluj.com

 
Diverse

Biserica Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Voroneț este probabil cea mai cunoscută biserică din România atât pentru frescele ei exterioare, cu o luminozitate și culori foarte intense cât și pentru sutele de figuri bine păstrate pe zugrăveala de azur.

Mănăstirea se află pe malul unui râu, la capătul unui sat mare cu același nume, aproape de orașul Gura Humorului. Vârsta așezământului monahal nu este cunoscută. Legenda ne povestește ca Ștefan cel Mare, în timpul unei crize într-un război cu turcii, a venit la Arhimandritul Daniel, la schitul său în Voroneț și a cerut sfatul acestuia. Câștigând bătălia împotriva turcilor, prințul și-a păstrat promisiunea către călugăr și a construit o nouă biserică dedicată Sfântului Gheorghe, ocrotitorul victoriei în bătălie.

Biserica actuală, construită pe așezământul vechii biserici de lemn, ale cărei rămășițe nu se știe de când datează. Noul cercetator George Bals a scris în 1920, că biserica aceasta, la fel ca și cele construite în secolul urmator, sunt “Biserici bizantine construite cu maini gotice”. Structura și soluțiile de interior în ce privește spațiul au facut trimitere la tradiția Bizantină și a Slavilor de sud.

Exteriorul cu stâlpii, ușile și ramele ferestrelor au dus la curentul cu influențe gotice din vestul Europei. Curentul s-a răspândit din Transilvania și Polonia cu artiști care au fost invitați special pentru a construi biserici. Biserica Sfântului Gheorghe se deschide cu o inscripție comemorativă plasată chiar la intrarea în exonartex :”Eu prințul Ștefan prin voia Domnului conducator al Moldovei fiu al prințului Bogdan, a început a construi această fundație a Mănăstirii Voroneț dedicată Sfântului și Adoratului și Marelui Martir și Victorios Gheorghe, anul 6996 (1488, luna lui mai ziua 26, în lunea de după Pogorârea Sfintului Duh și terminată în același an în luna lui septembrie pe 14).

Mănăstirea Voroneț, pe care Ștefan cel Mare a contruit-o, include altarul, naosul cu turnul lui și pronaosul, ceea ce indică că planul a fost identic cu cel al Bisericilor PatrautiSfântul Ioan și Milişăuţi. În 1547, Metropolitul Episcop de Moldova, Grigore Roşca a adaugat exonartex în partea finală de vest a bisericii. Ușile de sud și nord ale exonartexului în 1547 aveau cadre dreptunghiulare ceea ce indică o perioadă de tranziție de la Gotic la Renaștere. Dar, deasupra lor, pe fiecare perete este o fereastră înaltă cu un viu colorat arc Gotic.

Întreaga fațadă vestică este fară deschideri ceea ce indică că intenția Mitropolitului Roșca a fost de la început de a o pastră pentru fresce.

Exonartexul, pe care l-am reamintit mai înainte, a fost adaugat de Metropolitanul Grigore Roșca în 1547. Acest lucru a schimbat aspectul micuței biserici, care până atunci avea un stil aproape identic cu cel al bisericii Patrauti și Sfântul Ioan din Suceava.

Exonartexul este un spațiu rectangular cu o bară transversală. Peretele din vest nu are deschidere, dar pe amândoi pereții laterali există o intrare și o fereastră înaltă în stil gotic. În jumătatea secolului ce a separat picturile din exonartex de cele din naos, arta moldovenească a evoluat de la o structură gravă și riguroasă la una complexă decorativă și plină de viață. Decorațiile florale umplu toate spațiile goale și împart scene și registre și elemente arhitecturale accentuate ca nișele și arcurile. Veșmintele figurilor trec din simplu în somptuos și albul este acum plin cu vegetație.

Voroneț este la patru kilometri de Gura Humorului unde puteți găsi cazare și informații de călătorie. Orașul se afla la 47 de km de mers cu trenul din Suceava și 32 din Câmpulung Moldovenesc, în timp ce pe șosea distanța pe E 58 este 36 km atât de Suceva cât și de Câmpulung Moldovenesc.

 

Sursa : http://www.romanianmonasteries.org/ro/bucovina/voronet

 
Divertisment

 

 

Unul dintre cei mai importanţi dramaturgi ai lumii, cu o piesă devenită clasică, ridică o întrebare mai acută, azi, decât oricând: Poate un miliard de dolari să cumpere conştiinţa unui întreg oraş? Un text despre umanitatea redusă la scara unui umil târg de provincie, construit pe o necruţătoare satiră de moravuri care anihilează barierele dintre victime şi călăi.

În opinia lui Friedrich Dürrenmatt – „Vizita bătrânei doamne” fiind singura piesă pe care autorul o numeşte nu comedie, ci tragicomedie –, în ciuda faptului că în vremurile moderne tragedia nu mai este posibilă, în adâncul poveştilor groteşti, aproape fără excepţie, se ascunde sentimentul tragic. Societatea contemporană a îndreptat către o nouă matcă şuvoiul fluviului tragic și, în ziua de azi, nu soarta individuală, ci însăşi istoria este cea care îşi lichidează protagoniştii. Acest tragism îl interesează pe Dürrenmatt şi în cazul comediilor. Ca pe Shakespeare, de altminteri, ale cărui comedii sunt străfulgerate de o cruzime ascunsă.

„Vizita bătrânei doamne” este radiografia unui orăşel provincial. Al unui oraş în care comunitatea – strânsă în „cerculețe publice”, „mici comitete şi comiţii”, asociaţii, societăţi şi alte grupuri de interese –, reiterând clişeele etice dictate de spiritul de turmă şi pătrunsă de aroganţa demagogică a propriei integrităţi, este în acelaşi timp coruptă şi coruptibilă până în măduva oaselor.
Răzbunarea lui Claire Zachanassian nu se îndreaptă atât către Alfred Ill, cel care a părăsit-o odinioară, ci vizează mai degrabă această comunitate înglodată în mediocritatea provincială, tocmai prin dezvăluirea putrefacţiei morale ce o caracterizează. Tragedia – scrie Dürrenmatt – duce lipsă, mai mult: face imposibilă distanţarea, în timp ce comedia aproape că o creează. Cred că această distanţare estetică indispensabilă este cea care ne poate ajuta să vedem mai limpede şi să înţelegem mai bine comunitatea în care trăim.

 

Teatrul Maghiar Cluj Napoca vă așteaptă în data de 7 ianuarie 2015 să urmăriți piesa de teatru „Vizita bătrânei doamne”, regia Gábor Tompa.

 

Sursa : http://www.clujlife.com/

 
Nota data de utilizatori: / 1
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Diverse

Clujenii care își pun casa la bătaie pentru evenimente culturale

Doi clujeni au pornit un proiect inedit: îşi pun la bătaie propria casă pentru oricine vrea să organizeze un eveniment. Însă totul cu o singură condiţie: să fie ceva care să vină în ajutorul comunităţii. Casa de Cultură Permanentă, aşa cum este intitulată locuinţa, este deschisă 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamână, respectiv 52 săptămâni pe an şi găzduieşte evenimente de tot felul: de la ateliere de handmade, la cursuri de yoga şi dans sau chiar seri gastronomice.

Cei doi au ajuns la un compromis, au renunţat la fuga pentru funcţii şi bani, pentru a duce o viaţă mai fericită, o viaţă care poate nu le aduce beneficii materiale prea mari, însă bogăţia spirituală dobândită de ei e din ce în ce mai mare. De când au început activităţile în Casa de Cultură Permanentă, cei doi îşi dedică din ce în ce mai mult timp activităţilor de tot felul: sunt pasionaţi de cultură şi handmade şi au ajuns chiar să ţină ateliere pentru începători. Tot ei mărturisesc faptul că sentimentele trăite cu acest proiect sunt unele de nedescris, iar faptul că sunt înconjuraţi mereu de prieteni sau de oameni noi nu poate decât să îi bucure.

"Casa de Cultură Permanentă a pornit din dorinţa noastră de a face cadouri. Trăim într-o lume în care comunitatea nu mai e preţuită, în care ne interesează la modul generalizat profitul şi succesul personal în detrimentul relaţiilor solidare şi suportive, a ajutorului reciproc. Şi pe fondul a câţiva ani de schimbare şi de evoluţie personală am ajuns la concluzia că ceea ce nouă ne este în plus, putem să facem cadou celor care au nevoie", povesteşte Adela.


Au pornit totul în vara lui 2013, cu o oarecare doză de scepticism. Nu erau siguri dacă ideea va prinde sau nu la public. Însă reacţiile au fost peste măsura aşteptărilor, iar spaţiul a devenit deja o referinţă. Casa este învăluită de o atmosferă caldă şi boemă, un spaţiu luminos, mobilat şi decorat cu obiecte personalizate, care îi oferă imobilului o personalitate anume, o imagine care te duce într-adevăr cu gândul "acasă". Şi într-adevăr, aşa şi este. Acasă la Dan şi Adela, un loc în care cei doi şi-au expus o părticică din suflet şi care rămâne cu uşa larg deschisă pentru toţi cei interesaţi. Cei doi, mărturisesc că din momentul în care au pornit proiectul au întâlnit oameni frumoși, oameni care i-au făcut să le "reînvie" credința în umanintate.

"Publicul a fost surprinzător de receptiv din punctul nostru de vedere ca şi iniţiatori. Acum un an, când am pornit, nu ne aşteptam ca oamenii să răspundă aşa de frumos şi acesta este un aspect din Cluj şi nu numai. Acum facem parte dintr-o comunitate trans-locală şi toţi oamenii aceştia, inclusiv dincolo de Cluj, au răspuns foarte frumos", mărturisesc cei doi.

Locaţia găzduieşte proiecte culturale şi sociale din orice domeniu, atâta vreme cât respectă fundamentul ideologic al principiilor proprietarilor. Adela şi Dan oferă spaţiu de expresie (la nevoie si de cazare sau masă) oricui are nevoie de el pentru activităţi care să propage aceste principii în mediul cultural şi social romanesc. De-a lungul timpului, în casa lor au avut loc evenimente care de care mai variate: de la cursuri de dans sau workshop-uri şi până la evenimente dedicate gătitului sau grădinăritului.

"În casă au loc evenimente variate şi proiecte care provin din fel de fel de domenii: seminarii de vindecare alternativă, meditaţie, dans de la tango până la bio-dans, yoga, ateliere de desen, cursuri de grădinărit, cursuri de permacultură, de dezvoltare personală, de lucru în comunitate sau ateliere handmade. La noi se pot desfăşura absolut orice evenimente care vin fără taxă. Noi facem cadou mai departe comunităţii pentru a atinge probleme pe care noi le considerăm a fi importante şi dat fiind că noi nu vrem să capitalizăm, nu vrem să obţinem bani sau orice alt câştig matrial şi îi rugăm mai departe pe cei care folosesc spaţiul să se încadreze în această etică faţă de viaţă şi faţă de economie. Să faca mai departe cadou evenimentul lor, să ajute", spun cei doi.

Casa de Cultură Permanentă nu este doar o preocupare a celor doi, ci a devenit mult mai mult de atât: este un stil de viaţă care funcţionează pe principiul îmbogăţirii sufleteşti, şi nu a celei materiale. În mica lor destinaţie, totul se bazează pe comunitate, dăruire şi altruism.

sursa:http://ziuadecj.realitatea.net

 
Diverse

Până nu demult Cetatea de la Alba Iulia, era doar locul unde s-a înfăptuit Marea Unire, locul unde au fost închişi Horea, Cloşca şi Crişan, locul unde puteai alege între două Catedrale ( ortodoxă şi catolică), un muzeu şi Sala Unirii. Pe umerii Cetăţii Alba Carolina dăinuie o istorie grea deoarece între zidurile ei au avut loc evenimente cruciale pentru poporul român: unul dintre cele mai mari şi importante evenimente fiind Marea Unire a Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918.

În prezent ,Cetatea Alba Carolina, nu numai că oferă o lecţie vie de istorie dar a devenit un loc de pelerinaj, căpătând o imagine a unui loc în care se desfăşoară periodic evenimente de la cele mai diverse : simpozioane, jubileuri socio-culturale, sărbatori populare. Practic Cetatea a prins viaţă devenind un obiectiv turistic unic cu posibilităţi de distracţie, însă nu ceva modern ci o relaxare specifică locului.

Ca o recunoaştere a rolului pe care l-a avut Alba Iulia în istoria neamului, municipiul Alba Iulia a fost declarat de către Parlamentul României în anul 1994 “CETATE SIMBOL A MARII UNIRI A ROMÂNILOR”. Cetatea Alba Carolina fiind una dintre cele mai importante şi pline de istorie bastioane ale neamului românesc şi astfel este considerată emblema oraşului Alba Iulia.

Alba Carolina este una din cele mai importante şi pline de istorie bastioane ale neamului românesc, deoarece  de-a lungul timpului în interiorul bătrânelor sale ziduri s-au petrecut evenimente cruciale pentru poporul român. Unele dintre cele mai importante evenimente au fost : epilogul răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan; Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918 care a hotărât unirea Transilvaniei şi a Banatului cu România iar în anul 1922 ceremonia oficială de Încoronare a regilor României Mari, Ferdinand I şi Maria.

Cetatea bastionară a fost ridicată din iniţiativa Împaratului Carol VI de Habsburg, între anii 1714 – 1738, fiind considerată una dintre cele mai reprezentative fortificaţii de tip vauban din România. Aceasta a fost construită cu ajutorul arhitectului Giovanni Morando Visconti, sub conducerea generalului Ştefan de Steinville şi completată apoi de generalul Weiss.

Ruinele zidului dacic şi al impresionantei porţi sunt foarte bine conservate şi pot fi vizitate în “Traseul celor trei fortificaţii”: Traseul de Nord, Traseul de Sud şi Traseul Porţilor. Fortăreaţa în stil Vauban cuprinde următoarele obiective turistice demne de vizitat: Catedrala Reîntregirii, Muzeul şi Sala Unirii, Biblioteca Batthyaneum, Catedrala Romano-Catolică, Celula lui Horea, Cloșca şi Crișan, situată în ansamblul arhitectural al porţii a 3-a a cetăţii, Palatul Apor, Palatul Principilor, Universitatea 1 Decembrie, Obeliscul ridicat în memoria lui Horea Cloşca şi Crişan,etc.

 
Diverse

SĂRBĂTORI FERICITE! Pe continentul european

În Germania, ''Christklots'' reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiției, se crede că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului. În întreaga Germanie, Adventul este perioada anului cea mai plină de atmosferă până în Ajunul Crăciunului, în 24 decembrie, zi în care creștinii sărbătoresc nașterea lui Iisus. Ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină și pentru a merge împreună la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun. Tradiția împodobirii bradului a început în Germania (se pare că primii creștini care au adus brazi împodobiți în casele lor au fost nemții, în secolul al XVI-lea). Mai târziu, împodobirea acestora a devenit un obicei și în alte țări. În 1890, deja erau importate din Germania ornamente pentru pomii de Crăciun, potrivit Agerpres.

SĂRBĂTORI FERICITE! în Elveţia

În Elveția, butucul este cunoscut sub numele de ''Bouche de Noel''. ''Samichlaus'' (Moș Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce și pomul de Crăciun în casele elvețienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiție a elvețienilor este ''Parada ridichilor luminate'', obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutați de părinți se înarmează cu ustensile specializate și scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături și forme. Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită micuții elvețieni pun o lumânare și poartă ridichea ca pe o făclie ori o agață ca pe un lampion.

 

SĂRBĂTORI FERICITE! în Anglia

În Anglia, butucul care se arde în noaptea de Crăciun este denumit ''Yule log''. În fiecare dintre cele patru duminici dinainte de nașterea lui Iisus se aprinde o lumânare, așezată într-o cutie. Au loc procesiuni reprezentându-i pe cei trei magi și nașterea lui Hristos. În 1814, printul Albert, soțul reginei Victoria, a împodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumânări și fructe. Evident, familiile de aristocrați i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce în ce mai extravagante: păpuși, mobilă în miniatură, micuțe instrumente muzicale, bijuterii, arme jucărie. Copiii din Anglia nu își primesc cadoul în data de 24 decembrie, ci în 25. Una dintre tradiții este ca elevii să monteze în școli sau în biserici piese despre nașterea Mântuitorului. În vechime se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei, însă în prezent se preferă costumele. Un alt obicei vechi este și acela de a atârna ciorapi de șemineu în așteptarea cadourilor, vâsc în casă și crenguțe de brad în jurul casei. Anticii druizi credeau că vâscul posedă puteri magice și că aduce noroc și prosperitate, alungând spiritele rele. Faimoasa și tipica budincă englezească era numită ''hackin'', de la ingrediente. În secolul XVII, budinca de prune era pregătită chiar în dimineața de Crăciun și era stropită cu brandy și flambată la servire. Tot tradiției Crăciunului englezesc îi aparține și pachețelul surpriză numit ''cracker'', care este împărțit la servirea budincii de Crăciun.

 

Intreg articolul la http://

bit.ly/1cDMxXe

 
Diverse

Țara Oașului este o regiune etno-culturală din nordul Transilvaniei, vestită pentru tradițiile sale specifice.

Păstrători ai unor valori etno-culturale autentice, oşenii au reuşit să transmită din generaţie în generaţie ceea ce are mai de preţ un popor: limba, portul şi datinile strămoşeşti. Ţara Oaşului a devenit celebră prin portul popular, prin arta, muzica şi dansul specific oşenesc, care se desfăşoară privirilor în special cu ocazia unor evenimente deosebite: nunţi, hore, şezători, sâmbre, lăutul torturilor şi alte sărbători.

Portul
Portul oşenesc se distinge prin originalitate, colorit şi ornamentaţii. Nelipsite oşanului sunt clopul împodobit cu mărgele sau pene şi straiţa ornamentată într-o policromie deosebită cu motive geometrice sau vegetale. Pantalonii largi de vară sau cioarecii strâmţi şi gubele negre sau albe purtate iarna se păstrează din vremea dacilor.Portul femeiesc este caracterizat prin aceeaşi prospeţime, vioiciune şi originalitate: cămaşa viu colorată este lucrată în ornamente geometrice sau florale, iar şorţul înflorat, de obicei pe fond galben sau roşu. Deosebite sunt împletitura şi cununa de mărgele purtate de mirese.

Ţâpuritura

Un loc primordial în viaţa muzicală a Oaşului este deţinut de “ţâpuritură”, care a preluat chiar şi funcţii ale altor genuri tradiţionale. Până şi colindele se cântă în stilul acesta

Dansul
Ţara Oaşului şi-a câştigat faima şi prin tradiţiile şi obiceiurile străvechi. Dansurile oşeneşti “Roata” şi “Miresele” animate de ritmul sacadat al “ceterii” (viorii), de “ţâpurituri” (strigături) şi bătăi din palme, sunt inconfundabile. Din repertoriul de dans al Oaşului se cunoaşte şi “danţul” feciorilor cu fetele în coloană de perechi şi roata feciorilor din categoria dansurilor pe verticală.

Nunta

Nunta din Ţara Oaşului reprezintă unul din elementele cele mai spectaculoase ale culturii populare din nord-vestul Transilvaniei. Pregătit din timp de tineri şi de părinţi, acest moment este polivalent, având implicaţii în viaţa socială a comunităţii, în sistemul de moştenire a averii, în viaţa economică a familiilor în cauză. Nunta constituie, în primul rând, un rit de trecere, fapt ce presupune efectuarea unor gesturi şi acte rituale bine stabilite prin tradiţie: pregătirea zestrei, a costumelor, alegerea nănaşilor, chemarea la nuntă, confecţionarea steagului de nuntă, despărţirile, cununia, actele magice cu rol augural, ospăţul propriu-zis şi strângerea darurilor, toate acestea însoţite de ţâpurituri, oraţii, cântece şi danţuri.

Sărbătorile Paştelui şi Crăciunului sunt o experienţă religioasă deosebită pentru pelerini, fie români sau străini, aducând la suprafaţă multitudinea de obiceiuri şi tradiţii foarte bine păstrate.

Casa oșenească

Casa oşenească străveche este construită din lemn, cu acoperiş de şindrilă sau paie, înalt şi ţuguiat, cu “tărnaţul” (pridvorul) sprijinit pe “suliţi” şi cu “vraniţa” (poarta mare de la curte) sculptată artistic în lemn de stejar.

 

Sursa: www.negresti-oas.ro

 
Divertisment

„Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!”

—Ion Creangă

 

În satul Humulești din județul Neamț, spiritul AMINTIRILOR DIN COPILĂRIE încă se resimte intens. Aici se găsește casa memorială Ion Creangă, unde s-a născut și a copilărit povestitorul român (1837-1889). Casa memorială-muzeu se află pe Lista Monumentelor Istorice din județul Neamț din anul 2004. Construcția a fost realizată de către Petre Ciubotariu, bunicul povestitorului, interiorul fiind format din două încăperi micuțe și o tindă. Acoperișul casei este larg de draniță, sub care se află pereții durați din bârne groase peste care s-a așternut un strat de lutuială. Cea mai mare încăpere este camera în care locuia familia ,tot aici se află covata pentru copilul mic, hainele de sărbătoare așezate pe culmi și lada de zestre a mamei Smaranda. În parte dreaptă, cum se intră în casă, se observă lavița în jurul căreia avea loc iarna șezătoarea. În mijloc sunt așezate uneltele de țesut ale mamei, iar pe o măsuță ceaslovul (prima carte după care a învățat să citească) și bustul său. În cealaltă camera se află cămara, unde este și intrarea în podul lui Nică, acolo ascunzând  pupăza din tei.

Parcul tematic „Ion Creangă”, este un loc lângă muzeu, unde vizitatorii se pot întâlni cu personaje îndrăgite din poveștile pentru copii scrise de Ion Creangă.Casa memorială Ion Creangă este cel mai vizitat punct turistic din județul Neamț.

În fiecare an, în interiorul casei se organizează Manifestările „Zilele Creangă”, precum și activități culturale: seri muzeale, expuneri cu temă, conferințe, simpozioane organizate la sediul unității, la sediul Fundației Culturale „Ion Creangă” din Târgu-Neamț sau la școlile din localitate.

Sursa: www.wikipedia.org

 
Divertisment

Azi, 18 decembrie 2014, Consiliul Județean Cluj va fi gazda expoziției de iarnă a Școlii de Arte. Evenimentul se va desfășura pe holul principal al consiliului, fiind transformat într-un spațiu artistic care dorește să transmită un mesaj cultural-administrativ odată cu venirea sărbatorilor. În cadrul expoziției vor fi prezentate teme legate de Crăciun şi iarnă, lucrări realizate de către cursanţii secţiilor de decoraţiuni interioare, design vestimentar, pictură, artă fotografică şi grafică, sub coordonarea experţilor Monica Korent, Călina Langa, Farkas Melinda, Gabriela Hurray, Cristian Goilă, Ioana Popa şi Teodora Vişinescu.

Expoziția va începe la ora 15:00 și se va încheia cu un moment artistic realizat de către Grupul „Ad Libitum Voices”.

sursa: www.cluj.com

 
Mai multe articole ...

Facebook

Baner

Organizatia E.M.M.A.

Baner
Baner