Baner
Baner
Baner
Pentru Comunitate
Vă implicaţi în viaţa comunităţii din care faceţi parte?
 
După 20 de ani...
Mai credeţi în Democraţie?
 
Aurul nostru
Cine vreţi să exploateze aurul din România?
 
Social - Divertisment

Olăritul este o ocupație străveche ce se practică înca din vremuri străvechi, mărturie stând frumoasele vase de ceramică din epoca neolitică, epocă în care pe teritoriul României s-a dezvoltat o civilizație remarcabilă. Olăritul este o muncă obositoare, necesitând forță, îndemânare și cunoștinte deosebite. Orice greșeală poate avea drept consecință distrugerea vasului.

Cromatica vaselor de ceramică păstrează tradiții străvechi. Ceramica roșie din sud-vestul țării este de proveniență română, iar galbenul, verdele și albul din diferite centre indică tradiții bizantine.

Mulțimea vaselor produse își poate găsi o explicație în obiceiul ca la nuntă sau la înmormântare acestea să fie sparte. Multe vase se spărgeau și înaintea începerii postului, pentru ca bucatele mâncate să nu fie puse din greșeala într-un vas vechi și să se “spurce” cu mâncare “de dulce”. Oalele se adunau în fundul curții și se spărgeau cu ciomagul, fiind apoi înlocuite cu altele noi. Până și “prepeleacul” (par cu cateva ramuri în varful cărora erau agățate oalele cu gura în jos, ca să se scurgă după ce au fost spălate) era distrus, pentru a nu spurca noile vase.

 

Așadar, joi, 22 ianuarie 2015, începând cu ora 18.00, vă invităm la Atelierul de olărit și modelaj “CLOPOȚEII NĂZDRĂVANI”, care se va desfașura la Caravana Veseliei, pe Str. Bartok Bela nr. 9, județul Cluj.

În cadrul atelierului copiii:

-vor fi inițiați în arta ceramicii, dar și a modelajului
- vor deprinde tehnicile de construire a obiectelor ceramice, cu ajutorul colăceilor din lut, ultima operație fiind netezirea pereților atât la exterior, cât și în interiorul vasului
- vor realiza forme geometrice pe care apoi le vor transforma în personajele sau animăluțele lor preferate

Obiectele rezultate, după ce vor fi arse, vor fi pictate în cadrul unui atelier viitor.

Durata: 1 oră
Vârsta: 3 ani +
Cost: 22 lei. (parinții nu plătesc). Cel de-al doilea copil al familiei are reducere 50%.

 

Sursa : http://www.traditii.ro/mestesuguri.php?nr_articol=1  și  http://www.clujlife.com/2015/01/15/atelier-de-olarit-clopoteii-nazdravani/

 
Social - Divertisment

 

La 28 ianuarie 1681, Constantin Brâncoveanu a cumpărat o primă parte de moșie la Mogoșoaia, completată dupa trei luni prin noi suprafețe de teren. Atras de frumusețea locurilor, viitorul domn a construit aici mai întâi o biserică, ce va servi drept paraclis viitoarei curți. A fost terminată la 20 septembrie 1688.


Casele cumpărate odată cu moșia se vor dovedi curând nemulțumitoare. Brâncoveanu a hotărât să-și ridice o reședință demnă de rangul său. Nu se știe precis data la care au început lucrările. Știm doar pe aceea când s-a terminat construcția - 20 septembrie 1702 - care este precizată în pisania prinsă deasupra ușii de intrare în pridvor, pe latura de răsărit. Așezat pe malul lacului, într-o curte dreptunghiulară împrejmuită de ziduri puternice, palatul se înalță pe trei niveluri: subsol (pivnița), parter și etaj. Pivnița se remarcă prin dimensiuni (16,05x14,10 m) și masivitate. Un pilon central împarte spațiul în patru încăperi acoperite fiecare cu câte o cupolă pe pandantivi. Parterul cuprindea opt încăperi destinate slujitorilor domnului, iar etajul era rezervat în întregime familiei domnești.


La etaj, pe fațada dinspre lac, se află cel mai rafinat element de arhitectură al palatului, splendida „loggie". Azi ne apare încadrată de doua foișoare - adaugate în timpul renovării din perioada 1860-1880, remarcându-se prin coloanele lor cu bogate capiteluri sculptate în piatră. Foișorul de pe latura de răsărit a palatului este sprijinit pe opt coloane, de asemenea de piatră, având o balustradă bogat decorată. Bolta foișorului fusese acoperită cu pictura murală cu motive geometrice și vegetale, din care se mai păstrează câteva fragmente.


După uciderea lui Brâncoveanu, întreaga avere i-a fost confiscată de turci și toate podoabele interioare ale palatului (mobilier, covoare, argintărie, cărți) au fost risipite. Ulterior, moșiile și palatele lui Brâncoveanu au fost răscumpărate de către noul domn Ștefan Cantacuzino. În 1714, la 14 octombrie, călătorul francez Aubry de la Motraye a poposit la Mogoșoaia: ”Il găsirăm [palatul] foarte regulat și zidit europenește, ornat pe dinăuntru cu plafonuri bogate și cu picturi bune, dar mobilele fuseseră luate de către slujitorii Porții în vremea detronării nefericitului său stăpân. Atunci fusese transformat într-un han pentru nevoile călătorilor."Trei ani mai târziu, palatul a fost redat urmașilor lui Brâncoveanu, eliberați din exilul impus de Poarta în Asia Mică. În 1719, pentru o vreme a locuit în el domnul Nicolae Mavrocordat, fugit aici de teama ciumei. Cum Ștefan, fiul pentru care fusese construit palatul, nu a avut moștenitor pe linie masculină, a revenit urmașilor fratelui său Constantin, până la începutul secolului XIX. Ultimul stăpân în linie directă din familia Brâncoveanu a fost Grigore (1767-1832).

Neavând copii, Grigore Brâncoveanu a adoptat-o, în 1824, pe Zoe, fiica lui Alexandru Mavrocordat, soția lui Gheorghe Bibescu, viitorul domn al țării. Moștenind Mogoșoaia, prin soția sa Zoe, Gheorghe Bibescu s-a ocupat de restaurarea palatului în anii 1824-1848. După revoluția din 1848, fostul domn s-a stabilit în Franța, iar Mogoșoaia a ramas în stăpânirea fiului său Nicolae (1830-1890) și a mamei acestuia Zoe, care a continuat lucrările de renovare (1860-1880), apelând la serviciile unui arhitect francez. Deși a utilizat materiale aduse de la alte construcții brâncovenești, aspectul exterior al palatului a fost schimbat printr-o serie de modificări. Nicolae Bibescu nu a stat în palat, construindu-și în imediata apropiere o locuință nouă, Vila Elchingen. Tot el a zidit în parc o capelă, în care au fost înmormântați ultimii proprietari ai Mogoșoaiei și rude d - ale lor.


Moșia Mogoșoaia a fost cumpărată în 1911, de la fiicele lui Nicolae Bibescu, de către Martha și George Valentin Bibescu. Devenită stăpână la Mogoșoaia, Martha Bibescu a început, în 1912, lucrările de restaurare, apelând la o echipă de meșteri italieni, condusă de arhitectul venețian Domenico Rupolo. Acesta va imprima fațadelor palatului un aspect venețian, placându-le cu cărămida aparentă. Acestea au fost încheiate în 1925 de către arhitectul George M. Cantacuzino, nepotul de soră al lui George Valentin Bibescu.


Restaurat și remobilat, împrejmuit de un parc frumos, palatul Mogoșoaia a primit - până în 1945 - vizita unor interesante personalități străine și române, de la diplomații englezi, lord Thomson sau Reginald Hoare, la americanul Franklin Mott-Gunther, francezii Adrien Thierry și Jacques Truelle, elvețianul René de Weck la patriarhul Miron Cristea, Gheorghe Tatarescu, Constantin Argetoianu, Grigore Gafencu, Nicolae Iorga, Pamfil Seicaru sau Mihail Sebastian. Timp de trei veacuri, palatul a fost martor al unei zbuciumate istorii, un simbol al vieții mereu biruitoare. Dintre toate reședințele lui Constantin Brâncoveanu, palatul de la Mogoșoaia este nu numai cea mai reprezentativă, dar și cea mai bine pastrată. Palatul a ajuns până la noi fară prea mari modificări, în structura sa putând fi admirate elementele de bază ale stilului brâncovenesc.

A fost restaurat în mai multe etape după 1945, când a fost declarat monument istoric, cele mai importante intervenții fiind făcute în 1980 și după anul 2000.

 

Sursa : http://www.ilfov.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=48

 
Social - Divertisment

A început sezonul târgurilor de nunți, iar la Cluj-Napoca, primul astfel de eveniment și-a deschis, vineri, porțile. Târgul „Nuntă la Palat” a adunat în acest an aproximativ 120 de expozanți care își prezintă serviciile cu tot ceea ce înseamnă organizarea unei nunți: decoratul sălii, aranjamentele florale, invitațiile, verighetele, prăjiturile și, bineînțeles, rochiile de mireasă și costumele de mire.

” „Nuntă la palat” este târgul care dă tonul în materie de noutăți în ceea ce privește organizarea unei nunți. Avem peste 100 de expozanți în cadrul târgului, iar viitorii miri pot să își găsească aici absolut tot ce au nevoie pentru nunta lor. Ca și noutăți, în ceea ce privește decorațiunile, foarte mult se merge pe baldachine, ceremonii în aer liber, dacă este posibil, dacă nu se poate improviza un colț verde în incinta unui restaurant. Noutăți ar mai fi foarte multe, bijuterii personalizate, cristale, cu diamante, pentru toate bugetele, candy bar, foarte mult cocktail bar, avem chiar trupe de entertainement. În materie de rochii, tendințele sunt cu multă dantelă, alb mai puțin, mai mult nuanțe de crem, ivoir, culoarea untului, se pune accent pe feminitate și senzualitate, dar nu într-un mod vulgar. Bineînțeles, că în cadrul târgului sunt și reduceri, la unele standuri chiar consistente. De exemplu avem un expozant care oferă 50% reducere la rochiile din sezonul trecut”, declarat pentru Vocea Transilvaniei, Anca Gădălean, organizatorul târgului.

În ceea ce privește entertainment-ul, Asociația Culturală Lida oferă posibilitatea de a te bucura la nunta ta de un moment artistic constând în muzică, dansuri și jocuri populare specifice zonei Ardealului. Dansatorii doresc să transmită bucuria de a trăi și tradițiile românești autentice.

Ansamblurile de dansuri populare vă pot face nunta mai frumoasă și vă pot transmite emoția muzicii și a dansului popular tradițional românesc!

Pentru iubitorii de muzică populară, Maria Golban Șomlea vă poate oferi momente artistice pentru o nuntă de neuitat. Prin muzica sa, Maria dorește să aducă în prezent și să ducă mai departe viața vetrelor tradiționale de altădată.

Atracția târgului o reprezită, ca în fiecare an, rochiile de mireasă. Nici nu e de mirare că majoritatea expozanților sunt reprezentanți ale unor renumite case de modă, care și-au adus cele mai frumoase și valoroase creații. De exemplu, Salonul Emma a scos deja pentru 2015, o colecție nouă de rochii de mireasă, lucrate manual, cu dantelă și cristale swarovski. Pentru cel mai scump exemplar, o viitoare mireasă trebuie să scoată din buzunar aproape 4 mii de euro.

Și domnii au parte de noutăți pentru anul 2015, astfel că designerii au venit cu idei noi pentru costumele de mire. Clasicul costum negru poate fi înlocuit, iar specialiștii spun că la un pantalon negru, merge de minune un sacou gri.

La o nuntă prăjiturile sunt nelispite, iar pentru acest an, cofetarii s-au gândit deja cum trebuie să arate candy barul sau tortul miresei. De exemplu, ideea celor de la cofetăria Friandise este ca mireasa să își facă un tort din mini tortulețe.

Există și restaurante care pentru 2015 s-au reinventat și au creat meniuri cu specific străin. La City Plaza, de exemplu, mirii pot alege meniu pe specific românesc, italian sau din bucătăria internațională.

 

Sursa: http://www.ziare.com/cluj-napoca/articole/targ+nunta+la+palat

 

 

 
Social - Divertisment

Palatul de vară Brukenthal din Avrig, județul Sibiu.

Reședința de vară a Baronului Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei în perioada 1777-1787, este unul dintre cele mai de seamă monumente din perioada barocului transilvănean iar parcul și clădirile sale sunt printre puținele elemente de arhitectură de acest tip care au dăinuit de-a lungul timpului. Samuel von Brukenthal a cumpărat terenul în anul 1756 și și-a construit aici în perioada 1760-1764 reședința de vară având ca sursă de inspirație castelele Schönbrunn și Laxenburg din Austria.

Ansamblul arhitectural cuprinde Palatul, căruia îi sunt alăturate două clădiri anexă fără etaj, parcul și o oranjerie cu sere. Palatul are trei aripi în formă de U și este orientat, așa cum se obișnuia în Transilvania, nu spre stradă, ci spre parc. Construit în stilul barocului târziu, pe două etaje, este situat pe o terasă de 12 metri deasupra Văii Oltului, în punctul cel mai ridicat al localității Avrig. Prin poziția sa, amintește de Glorietta din parcul palatului vienez Schönbrunn. Clădirea palatului cuprindea numeroase încăperi de locuit, încăperi utilitare și administrative și camere de oaspeți. La primul etaj se află o sală mare. Pe vremuri palatul adăpostea și o însemnată galerie de picturi și gravuri.

Parcul este probabil singura grădină-monument din Transilvania și s-a păstrat în mare parte în structura sa inițială. Baronul l-a gândit ca un complex de grădini în stilul barocului târziu, care pe măsura trecerii timpului a fost îmbogățit și cu alte elemente de horticultură. Structurat în grădina franceză, grădina englezească și olandeză, dar având și numeroase terenuri pentru cultivarea fructelor și legumelor, parcul cuprindea specii de plante și arbori exotici din toată lumea, în mare parte pierdute până în zilele noastre. În oranjerie se cultivau ananas, lămâi, portocale de Sevilla, pepeni și caiși dar și sparanghel. Parcul era străbătut de un pârâu ce fusese amenajat și alimenta jocuri de ape și fântâni arteziene, sistem care în timp s-a degradat și astăzi nu mai este funcțional. După moartea baronului, proprietatea a fost moștenită de descendenții acestuia până în anul 1872, când ultima moștenitoare, baroneasa Wilhelmine Mylius-Brukenthal, a înstrăinat-o. Au urmat mai mulți proprietari, iar în anul 1908 găsim proprietatea în posesia Prezbiteriului Comunității Evanghelice din Sibiu care deschide aici un sanatoriu și un stabiliment termal. După anul 1948, ansamblul a fost naționalizat iar statul a păstrat sanatoriul și clinica.

Începând cu anul 1999 terenul a intrat în proprietatea Fundației Samuel von Brukenthal, iar în anul 2005, sanatoriul a fost desființat. Complexul este deschis publicului. Palatul, aflat în stare de degradare destul de avansată după închiderea sanatoriului, face obiectul unui amplu proiect de restaurare inițiat de Fundație. Oranjeria a fost deja renovată în perioada 2011-2012 și transformată în centru de oaspeți. Clădirea baroc a oranjeriei oferă celor care poposesc aici, dormitoare moderne, un restaurant în care se servesc produse tradiționale cu ingrediente bio furnizate de producătorii locali și două săli pentru evenimente.

 

Sursa: http://www.stelian-tanase.ro/palatul-brukenthal-din-avrig/

 
Social - Divertisment

 

Muzeul Civilizaţiei Transilvane ASTRA, de lângă Sibiu, este trezorierul valorilor patrimoniale moştenite de la Muzeul “Asociaţiunii” (înfiinţat în anul 1905 şi desfiinţat, prin dictat comunist, în 1950). În registrele inventar figurează 9 007 obiecte înregistrate sub sigla “A”, împărţite pe şase colecţii: 6 523 broderii, 1 025 port-textile, 567 obiecte de cult, 539 lemn, os, fier, 330 ceramică şi 18 păpuşi. Colecţiile s-au îmbogăţit, în ultima jumătate de secol, ajungând astăzi la 30.443 obiecte din care: 8.996 port-textile, 9.885 broderii, 3.969 ceramică, 4.155 obiecte de cult, 3.438 lemn, os, fier. De-a lungul anilor, aceste valori de patrimoniu au fost prezentate în numeroase expoziţii organizate în ţară şi în străinătate, până la închiderea Expoziţiei de artă populară din Palatul Brukenthal, în anul 1990.

Prin schimbarea paradigmei muzeale (de la un muzeu etnic la un muzeu multicultural al unei regiuni europene - Transilvania) şi a concepţiei expoziţionale (de la o expunere etnografică, monocoloră, la o expunere etnologică modernă, concepută diacronic şi realizată interdisciplinar) muzeul pavilionar sibian vine să completeze oferta muzeului în aer liber ca muzeu naţional al civilizaţiei populare tradiţionale din România, sugerând formula ideală pentru muzeologia secolului al XXI-lea, angajată în evidenţierea particularismului plurietnic în contextul valorilor comunitar europene.

Dintr-un muzeu etnografic clasic, specific secolelor XIX şi XX, cu expuneri de serii de obiecte, pe domenii, pe genuri, pe stiluri sau pe tehnici de lucru, muzeul proiectat de noi pentru ilustrarea civilizaţiei transilvane în toată dinamica sa istorică şi polivalenţa sa culturală deplasează accentul dinspre factologic spre fenomenologic, dinspre naţional spre european, dinspre mono- spre multucultural, dinspre sincronic spre diacronic, adică spre relaţionarea şi conexarea proceselor etnoculturale, transgresând limitele  frontierelor efemere sau “tradiţionale”, de natură administrativă sau etno-culturală.

 

Sursa: http://www.mct.muzeulastra.ro/

 

 
Anunţuri - Altele

NUNTĂ LA PALAT

Evenimentul devenit etalon al industriei nunților din Transilvania vă așteaptă cu porțile deschise între 16 și 18 Ianuarie 2015.

Expoziția de nunți "Nuntă la Palat" va veni și în 2015 cu multe noutăți din domeniu, aici se vor lansa colecțiile multor prestigioase case de modă, precum și noile colecții de bijuterii, decorațiuni, invitații de nuntă, etc.

Asociația Culturală Lida oferă posibilitatea de a te bucura la nunta ta de un moment artistic constând în muzică, dansuri și jocuri populare specifice zonei Ardealului. Dansatorii doresc să transmită bucuria de a trăi și tradițiile românești autentice.

Ansamblurile de dansuri populare vă pot face nunta mai frumoasă și vă pot transmite emoția muzicii și a dansului popular tradițional românesc!

Pentru iubitorii de muzică populară, Maria Golban Șomlea vă poate oferi momente artistice pentru o nuntă de neuitat. Prin muzica sa, Maria dorește să aducă în prezent și să ducă mai departe viața vetrelor tradiționale de altădată.

Program de vizitare:

Vineri 16 Ianuarie 12-19

Sâmbătă 17 Ianuarie 10-19

Duminică 18 Ianuarie 10-17

 

Sursa : http://www.nuntalapalat.ro/

 
Social - Divertisment

Castelul Prințului Barbă-Albastră la Opera Maghiară

 

Spectacol de operă într-un act

Castelul Prințului Barbă-Albastră (titlu original în maghiară A kékszakállú herceg vára) este singura operă compusă de Béla Bartók, pe un libret scris de Béla Balázs, prezentată în primă audiție în data de 24 mai 1918, la Opera Regală din Budapesta. În 2014, Opera Maghiară Cluj a prezentat această operă în forma sa originală, recontruind întreaga scenografie și toate costumele după machetele din 1918 ale contelui Bánffy Miklós. Lucrările au fost conduse de Szebeni Zsuzsa și Lőrincz Gyula.

Barbă-Albastră aduce o soție nouă în castelul său, mare, rece, întunecat, având șapte uși închise. Judit îl urmează, în ciuda avertismentelor părinților. Observând ușile, ea vrea să le deschidă pe toate, ca „Vântul să intre, soarele să strălucească.” Prințul îi dă cheia primei uși ezitând. Când ușa se deschide, Judit observă camera de tortură, iar imediat cere următoarea cheie, în a doua încăpere găsind armele. În spatele ușii următoare strălucesc comorile, pătate de sânge, ale prințului. La fel sunt acoperite de sânge și florile care se află după ușa a patra. Cu cât Judit deschide mai multe uși, cu atât prințul o roagă din ce în ce mai disperat „să-l iubească și să nu întrebe niciodată”. Când deschid ușa a cincea, Barbă-Albastră prezintă țara lui. Judit observă că ceva strică frumusețea peisajului, sângele apare și aici, în nori, și vrea să deschidă și cele două uși rămase închise. Aici va găsi Lacul lacrimilor, cu toate că prințul insista să nu deschidă ușa. Deja aici afirmă că nu va deschide ultima ușă, dar nu mai este cale de întoarcere, Judit devenind din ce în ce mai curioasă. Deschizând ultima ușa fostele soții al prințului apar și o iau pe Judit cu ele. Fericirea dorită de prinț nici acum nu s-a împlinit și „va fi mereu noapte”.

Invitat special: SZABÓ BÁLINT (în rolul prinţului Barbă-Albastră)

Szabó Bálint şi-a început cariera în anii 1990, la Opera Maghiară din Cluj. În 1998, a câştigat premiul întâi la Concursul Internaţional de Solişti din Budapesta, iar în 2004 a încheiat contractul cu Opera Naţională din Hamburg. În 2005, a devenit membrul companiei Operei din Frankfurt, şi în urmă a cântat la Toulouse, Barcelona, Amsterdam, Santiago, Covent Garden din Londra şi Scala din Milano. Rolul titular din opera Castelul prinţului Barbă-Albastră este unul dintre rolurile lui cele mai apreciate, interpretat de solist (printre altele) la Paris şi Chile.

Cu reconstituirea scenografiei şi costumelor create de contele Bánffy Miklós (1918).

Sursa: www.cluj.com

 
Social - Diverse

Biserica Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Voroneț este probabil cea mai cunoscută biserică din România atât pentru frescele ei exterioare, cu o luminozitate și culori foarte intense cât și pentru sutele de figuri bine păstrate pe zugrăveala de azur.

Mănăstirea se află pe malul unui râu, la capătul unui sat mare cu același nume, aproape de orașul Gura Humorului. Vârsta așezământului monahal nu este cunoscută. Legenda ne povestește ca Ștefan cel Mare, în timpul unei crize într-un război cu turcii, a venit la Arhimandritul Daniel, la schitul său în Voroneț și a cerut sfatul acestuia. Câștigând bătălia împotriva turcilor, prințul și-a păstrat promisiunea către călugăr și a construit o nouă biserică dedicată Sfântului Gheorghe, ocrotitorul victoriei în bătălie.

Biserica actuală, construită pe așezământul vechii biserici de lemn, ale cărei rămășițe nu se știe de când datează. Noul cercetator George Bals a scris în 1920, că biserica aceasta, la fel ca și cele construite în secolul urmator, sunt “Biserici bizantine construite cu maini gotice”. Structura și soluțiile de interior în ce privește spațiul au facut trimitere la tradiția Bizantină și a Slavilor de sud.

Exteriorul cu stâlpii, ușile și ramele ferestrelor au dus la curentul cu influențe gotice din vestul Europei. Curentul s-a răspândit din Transilvania și Polonia cu artiști care au fost invitați special pentru a construi biserici. Biserica Sfântului Gheorghe se deschide cu o inscripție comemorativă plasată chiar la intrarea în exonartex :”Eu prințul Ștefan prin voia Domnului conducator al Moldovei fiu al prințului Bogdan, a început a construi această fundație a Mănăstirii Voroneț dedicată Sfântului și Adoratului și Marelui Martir și Victorios Gheorghe, anul 6996 (1488, luna lui mai ziua 26, în lunea de după Pogorârea Sfintului Duh și terminată în același an în luna lui septembrie pe 14).

Mănăstirea Voroneț, pe care Ștefan cel Mare a contruit-o, include altarul, naosul cu turnul lui și pronaosul, ceea ce indică că planul a fost identic cu cel al Bisericilor PatrautiSfântul Ioan și Milişăuţi. În 1547, Metropolitul Episcop de Moldova, Grigore Roşca a adaugat exonartex în partea finală de vest a bisericii. Ușile de sud și nord ale exonartexului în 1547 aveau cadre dreptunghiulare ceea ce indică o perioadă de tranziție de la Gotic la Renaștere. Dar, deasupra lor, pe fiecare perete este o fereastră înaltă cu un viu colorat arc Gotic.

Întreaga fațadă vestică este fară deschideri ceea ce indică că intenția Mitropolitului Roșca a fost de la început de a o pastră pentru fresce.

Exonartexul, pe care l-am reamintit mai înainte, a fost adaugat de Metropolitanul Grigore Roșca în 1547. Acest lucru a schimbat aspectul micuței biserici, care până atunci avea un stil aproape identic cu cel al bisericii Patrauti și Sfântul Ioan din Suceava.

Exonartexul este un spațiu rectangular cu o bară transversală. Peretele din vest nu are deschidere, dar pe amândoi pereții laterali există o intrare și o fereastră înaltă în stil gotic. În jumătatea secolului ce a separat picturile din exonartex de cele din naos, arta moldovenească a evoluat de la o structură gravă și riguroasă la una complexă decorativă și plină de viață. Decorațiile florale umplu toate spațiile goale și împart scene și registre și elemente arhitecturale accentuate ca nișele și arcurile. Veșmintele figurilor trec din simplu în somptuos și albul este acum plin cu vegetație.

Voroneț este la patru kilometri de Gura Humorului unde puteți găsi cazare și informații de călătorie. Orașul se afla la 47 de km de mers cu trenul din Suceava și 32 din Câmpulung Moldovenesc, în timp ce pe șosea distanța pe E 58 este 36 km atât de Suceva cât și de Câmpulung Moldovenesc.

 

Sursa : http://www.romanianmonasteries.org/ro/bucovina/voronet

 
Social - Divertisment

 

 

Unul dintre cei mai importanţi dramaturgi ai lumii, cu o piesă devenită clasică, ridică o întrebare mai acută, azi, decât oricând: Poate un miliard de dolari să cumpere conştiinţa unui întreg oraş? Un text despre umanitatea redusă la scara unui umil târg de provincie, construit pe o necruţătoare satiră de moravuri care anihilează barierele dintre victime şi călăi.

În opinia lui Friedrich Dürrenmatt – „Vizita bătrânei doamne” fiind singura piesă pe care autorul o numeşte nu comedie, ci tragicomedie –, în ciuda faptului că în vremurile moderne tragedia nu mai este posibilă, în adâncul poveştilor groteşti, aproape fără excepţie, se ascunde sentimentul tragic. Societatea contemporană a îndreptat către o nouă matcă şuvoiul fluviului tragic și, în ziua de azi, nu soarta individuală, ci însăşi istoria este cea care îşi lichidează protagoniştii. Acest tragism îl interesează pe Dürrenmatt şi în cazul comediilor. Ca pe Shakespeare, de altminteri, ale cărui comedii sunt străfulgerate de o cruzime ascunsă.

„Vizita bătrânei doamne” este radiografia unui orăşel provincial. Al unui oraş în care comunitatea – strânsă în „cerculețe publice”, „mici comitete şi comiţii”, asociaţii, societăţi şi alte grupuri de interese –, reiterând clişeele etice dictate de spiritul de turmă şi pătrunsă de aroganţa demagogică a propriei integrităţi, este în acelaşi timp coruptă şi coruptibilă până în măduva oaselor.
Răzbunarea lui Claire Zachanassian nu se îndreaptă atât către Alfred Ill, cel care a părăsit-o odinioară, ci vizează mai degrabă această comunitate înglodată în mediocritatea provincială, tocmai prin dezvăluirea putrefacţiei morale ce o caracterizează. Tragedia – scrie Dürrenmatt – duce lipsă, mai mult: face imposibilă distanţarea, în timp ce comedia aproape că o creează. Cred că această distanţare estetică indispensabilă este cea care ne poate ajuta să vedem mai limpede şi să înţelegem mai bine comunitatea în care trăim.

 

Teatrul Maghiar Cluj Napoca vă așteaptă în data de 7 ianuarie 2015 să urmăriți piesa de teatru „Vizita bătrânei doamne”, regia Gábor Tompa.

 

Sursa : http://www.clujlife.com/

 
Nota data de utilizatori: / 1
Cu cele mai mici noteCele mai bune 
Social - Diverse

Clujenii care își pun casa la bătaie pentru evenimente culturale

Doi clujeni au pornit un proiect inedit: îşi pun la bătaie propria casă pentru oricine vrea să organizeze un eveniment. Însă totul cu o singură condiţie: să fie ceva care să vină în ajutorul comunităţii. Casa de Cultură Permanentă, aşa cum este intitulată locuinţa, este deschisă 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamână, respectiv 52 săptămâni pe an şi găzduieşte evenimente de tot felul: de la ateliere de handmade, la cursuri de yoga şi dans sau chiar seri gastronomice.

Cei doi au ajuns la un compromis, au renunţat la fuga pentru funcţii şi bani, pentru a duce o viaţă mai fericită, o viaţă care poate nu le aduce beneficii materiale prea mari, însă bogăţia spirituală dobândită de ei e din ce în ce mai mare. De când au început activităţile în Casa de Cultură Permanentă, cei doi îşi dedică din ce în ce mai mult timp activităţilor de tot felul: sunt pasionaţi de cultură şi handmade şi au ajuns chiar să ţină ateliere pentru începători. Tot ei mărturisesc faptul că sentimentele trăite cu acest proiect sunt unele de nedescris, iar faptul că sunt înconjuraţi mereu de prieteni sau de oameni noi nu poate decât să îi bucure.

"Casa de Cultură Permanentă a pornit din dorinţa noastră de a face cadouri. Trăim într-o lume în care comunitatea nu mai e preţuită, în care ne interesează la modul generalizat profitul şi succesul personal în detrimentul relaţiilor solidare şi suportive, a ajutorului reciproc. Şi pe fondul a câţiva ani de schimbare şi de evoluţie personală am ajuns la concluzia că ceea ce nouă ne este în plus, putem să facem cadou celor care au nevoie", povesteşte Adela.


Au pornit totul în vara lui 2013, cu o oarecare doză de scepticism. Nu erau siguri dacă ideea va prinde sau nu la public. Însă reacţiile au fost peste măsura aşteptărilor, iar spaţiul a devenit deja o referinţă. Casa este învăluită de o atmosferă caldă şi boemă, un spaţiu luminos, mobilat şi decorat cu obiecte personalizate, care îi oferă imobilului o personalitate anume, o imagine care te duce într-adevăr cu gândul "acasă". Şi într-adevăr, aşa şi este. Acasă la Dan şi Adela, un loc în care cei doi şi-au expus o părticică din suflet şi care rămâne cu uşa larg deschisă pentru toţi cei interesaţi. Cei doi, mărturisesc că din momentul în care au pornit proiectul au întâlnit oameni frumoși, oameni care i-au făcut să le "reînvie" credința în umanintate.

"Publicul a fost surprinzător de receptiv din punctul nostru de vedere ca şi iniţiatori. Acum un an, când am pornit, nu ne aşteptam ca oamenii să răspundă aşa de frumos şi acesta este un aspect din Cluj şi nu numai. Acum facem parte dintr-o comunitate trans-locală şi toţi oamenii aceştia, inclusiv dincolo de Cluj, au răspuns foarte frumos", mărturisesc cei doi.

Locaţia găzduieşte proiecte culturale şi sociale din orice domeniu, atâta vreme cât respectă fundamentul ideologic al principiilor proprietarilor. Adela şi Dan oferă spaţiu de expresie (la nevoie si de cazare sau masă) oricui are nevoie de el pentru activităţi care să propage aceste principii în mediul cultural şi social romanesc. De-a lungul timpului, în casa lor au avut loc evenimente care de care mai variate: de la cursuri de dans sau workshop-uri şi până la evenimente dedicate gătitului sau grădinăritului.

"În casă au loc evenimente variate şi proiecte care provin din fel de fel de domenii: seminarii de vindecare alternativă, meditaţie, dans de la tango până la bio-dans, yoga, ateliere de desen, cursuri de grădinărit, cursuri de permacultură, de dezvoltare personală, de lucru în comunitate sau ateliere handmade. La noi se pot desfăşura absolut orice evenimente care vin fără taxă. Noi facem cadou mai departe comunităţii pentru a atinge probleme pe care noi le considerăm a fi importante şi dat fiind că noi nu vrem să capitalizăm, nu vrem să obţinem bani sau orice alt câştig matrial şi îi rugăm mai departe pe cei care folosesc spaţiul să se încadreze în această etică faţă de viaţă şi faţă de economie. Să faca mai departe cadou evenimentul lor, să ajute", spun cei doi.

Casa de Cultură Permanentă nu este doar o preocupare a celor doi, ci a devenit mult mai mult de atât: este un stil de viaţă care funcţionează pe principiul îmbogăţirii sufleteşti, şi nu a celei materiale. În mica lor destinaţie, totul se bazează pe comunitate, dăruire şi altruism.

sursa:http://ziuadecj.realitatea.net

 

Facebook

Baner

Organizatia E.M.M.A.

Baner
Baner